Pufoşenii

În imaginarul meu, veveriţele se asociau întotdeauna cu iepuraşii sau îngerii. Mi le imaginam numai cum îşi sprag veşnicele nuci ori cum îşi ronţăie seminţele, fructele adunate pentru iarnă. Dar astăzi am reuşit să văd tocmai două probe care îmi infirmă drastic mitul veveriţei pufoase şi inocente. Sunt traumat. Gata, de acum înainte nu mai cred în poveşti. Veveriţele sunt nişte creaturi malefice, numai bune pentru thriller-uri. Totuşi, aş ţine una la casă, legată la cuşcă, ca să prindă şerpi, pe care îi detest mai mult ca orice, chiar mai tare decât pe câini. Interesant, oare şi iepurii devoră animale şi păsări, atunci când nu-i vede nimeni, apoi pozează drept nişte victime neajutorate, vânate de vulpi şi restul faunei silvice.

Adevărul, bunătatea şi toleranţa pot însemna orice, inclusiv opusul lor, atunci când sunt deviza unei religii

Adepţii Falun Gong, la fel ca orişice grup religios încă marginal, chiar dacă au referinţe negative despre atei şi alţii în cărţile lor de căpătâi, refuză să se creadă religioşi, aruncând praf în ochi şi cuvinte mieroase în urechi despre unicitatea lor irepetabilă, pretinzându-se plini de iubire, bunătate şi toleranţă. De fapt, ei parcurg pas cu pas traseul imaginar al iudeo-creştinismului, cu invocarea persecuţiilor, martirajului obligator etc. Faptul că, în calitatea lor de persecutaţi, au deja în vizor categorii de oameni ce vor fi supuşi marginalizării ori lichidării (în funcţie de context, după ce vor pune mâna pe putere în stat), nu le creează probleme cognitive.

Apoi, o altă scuză universală, specifică oricăror religioşi, este că îşi justifică crimele precedente, în cazul în care s-au produs deja, sau înfierarea unor categorii de oameni fără niciun motiv, prin raportarea la CONTEXT. Ai rostit cuvântul magic "context", şi gata, eşti scutit de orice efort intelectual. Şi niciodată nu am auzit pe cineva dintre religioşi să se detaşeze de dogmele ce condamnă oameni nevinovaţi ori să militeze pentru înlăturarea lor (a dogmelor) din cărţile lor de căpătâi. Ei vor prefera să invoce găselniţa cu contextul, care de fapt nu justifică absolut nimic.

Iar întâmplarea cu publicitatea antiatee de la ProTV, în care doi membri ai organizaţiei au pus-o pe post în pofida dorinţei conducerii filialei locale de pe plai, vine în confirmarea tezei că principiile proclamate nu au nimic în comun cu realitatea, traseul confesiunii propriu-zise depinzând de mulţi factori întâmplători. Cineva mai influent ori câţiva membri "rebeli" interpretează un pic diferit dogmele şi circumstanţele fac ca religia să meargă pe mâna lor multe secole înainte. Şi creştinismul propovăduieşte iubirea faţă de oameni, toleranţa, dar e suficient să ne amintim ce atrocităţi au fost comise în numele acestei religii pe parcursul istoriei. Şi conducerea Falun Dafa nici măcar nu s-a delimitat oficial de reclama antiatee de la ProTV. Deşi cred că mult mai eficient ar fi să anuleze pur şi simplu din cărţile lor de căpătâi referinţele discriminatorii, manifestările de ură faţă de atei sau homosexuali (poate mai sunt şi alţii, dar momentan nu sunt informat în acest sens). Faptul că aceasta nu se întâmplă, denotă încă o dată că Falun Dafa este o religie ca oricare alta, cu un traseu prestabilit, care se va comporta exact la fel ca şi confesiunile opresive, atunci când va deveni dominantă în stat.

De ce vânzătoarele confundă magazinele cu fermele?

Este aproape o legitate. În RM, femeile de la tejghele (bărbaţi în breaslă sunt foarte puţini) sunt, practic, în majoritatea lor, mult mai inculte decât mulgătoarele. Dar, pentru că-s fardate şi ţin buzele ţuguiate, îşi permit să se creadă superioare ultimelor. Aş spune că mulgătoarele sunt chiar mai delicate în relaţia cu clienţii lor, vacile, pe care le tratează deseori ca pe oameni, dacă nu sunt nişte alcoolizate terminate. În schimb, în magazine, cumpărătorii sunt rareori trataţi ca nişte persoane cu demnitate de Buzele Ţuguiate, care fac tot ce-i posibil ca să le demonstreze cine este adevăratul stăpân în locaţie. La fel de enervant este că aceste fiţoase inculte şi pline de alifii stridente mi se adresează de multe ori într-o limbă pe care o cred universală, dar care nu este, de fapt, decât limba lor maternă :) Mai înţeleageam dacă numele meu ar fi fost Slavik...

Da, asta e. Dacă ar fi fost organizat un concurs pentru desemnarea celor mai antipatici reprezentanţi ai unei bresle, premiul mare ar fi fost foarte disputat între vânzătoare şi restul angajaţilor în meserii ce ţin de relaţia cu publicul, indiferent că sunt angajaţi la stat ori în sectorul privat.

Proviaţă ori militantism iresponsabil?

Filmul realizat de o televiziune din România l-aş dedica special pentru cei de la organizaţiile gen Pro-Vita, care sunt foarte preocupaţi de embrioane, dar care sunt total indiferenţi faţă de copiii abandonaţi încă de la naştere prin spitale. În loc să militeze cu balele la gură împotriva avorturilor, mai bine ar iniţia campanii de îmbunătăţire a situaţiei, de înfiere a copiilor abandonaţi, implicându-se ei înşişi în proces, ca să ofere un model de imitat. Că altfel, orice prost se poate pronunţa lacrimogen împotriva avorturilor. E mult mai greu să faci normală viaţa unor copii nedoriţi, de care nimeni nu are nevoie. Aici militantismul siropos nu ajută.

Puteţi vedea filmul aici.

Lupul în blană de oaie

Fostul hitlerjugend, actual popă suprem de la Roma, nu scapă nicio ocazie de a aminti de o aşa-numită natură a omului, blamându-i pe cei ce s-ar îndepărta de ea. Şi o face aproape săptămânal, mai ales când sărbătorile se îndesesc, ca acum, de exemplu. Dar hai să vedem dacă cei care arată acuzator cu degetul spre alţii, nu sunt chiar ei înşişi în situaţia de a fi condamnaţi, pornind de la propriile lor învăţături. Unde scrie că natura omului îi cere acestuia să fie un soi de fiinţă asexuală, să dea jurământ că nu va face niciodată sex? Nu cumva preoţii catolici şi călugării altor confesiuni îşi bat joc de natura lor când aleg să fie asceţi? Îi înţeleg doar pe cei 1 la sută din populaţie care s-au născut asexuali. Dar asta e natura lor, şi dacă vreunul din ei face virtute din asta, atunci e cea mai jalnică şi penibilă fiinţă din lume. Care o fi meritul lui când nu face decât să-şi urmeze natura, dacă privim lucrurile din perspectiva creştină? Pentru că altfel, e lăudabil să-ţi urmezi firea, să nu-ţi încătuşezi inutil natura atunci când aceasta nu produce niciun rău celor din jur. Nu-i aşa că homosexualii pe care popa de la Roma îi linşează simbolic cu orice prilej, sunt infinit mai morali decât popii ipocriţi care-şi trădează natura? În schimb homosexualii nu fac decât să trăiască în armonie cu firea lor moştenită genetic, în cazul în care mediul nu s-a opus prea mult, obligându-i pur şi simplu să-şi rateze viaţa.

Din păcate, bătrânul decrepit cu trecut nazist rămâne încă foarte periculos pentru că lumea e formată mai ales din indivizi agramaţi care iau de bune ce aud de la un popă sau altul. Sunt curios, cam peste câte decenii sau secole, popa de la Roma se va transforma într-un Santa Klaus inofensiv? Momentan încearcă, dar nu reuşeşte. Firea veninoasă, rea şi hidoasă şi-a lăsat amprente adânci pe chipul său care se screme să pară bun, fără să convingă pe nimeni, cu excepţia spălaţilor pe creier de ura religioasă pe care o promovează.

Eu de Crăciun voi mânca garoh făr' de katlete. Da' voi?

Unele instituţii media constată ritos, şi totodată pline de compasiune faţă de victimele meselor OBLIGATORII de Crăciun, că anumite alimente fără de care masa de sărbătoare nu mai este masă, s-au scumpit excesiv. Hai să vedem ce trec ei în revistă, pretinzând că, fără ele, cei ce sărbătoresc un moşuleţ preistoric creştinizat, nu s-ar putea descurca.

Friptură de porc sau de vită. Hmmmm, sărmanii creştinei, nu pot serba ceva dacă nu se îndoapă cu carne. Dar chiar să anulezi cogemitea sărbătoare pentru o copită de porc sau de vacă...

Roşii. Hmmm, chiar nu puteţi fără pătlăgelele care, în plină iarnă, nu au cum să nu fie îmbibate cu nitraţi? Disperaţilor! Da, da, problema este exact aceeaşi şi în cazul castraveţilor. Mandarine. Snobilor şi scremuţilor! Mandarina conţine vitamnia C şi nu vă simţiţi obligaţi să o consumaţi doar de Crăciun şi Paşte, tăiată felii lângă bucăţi afumate de sardină. La fel e şi cu ciupercile, bananele, curmalele etc.

Apropo, spre deosebire de alţi ani, produsele în cauză nu sunt momentan mai scumpe decât în zilele obişnuite. Să fie pentru că practic toţi serbează aici Crăciunul odată cu ruşii? Respectiv, adevăratele scumpiri abia urmează?

Într-un final, ziariştii conchid trist că mulţi vor renunţa la masa de Crăciun. Foarte bine! În sfârşit, văd un pic de raţiune şi la unii moldoveni, care au decis să se întindă cât le e plapuma şi să nu plătească întreit pe produse, să ia credite de la bancă, ca să mănânce banane, pătlăgele, castraveţi, curmale şi friptură de porc, să fie şi ei în rând cu lumea. Personal, dacă nu am suficienţi bani, mă pot limita de Crăciun şi orice altă pretinsă sărbătoare la o simplă porţie de hrişcă. Şi nu mă simt deloc oropsit, nedreptăţit al sorţii ori abandonat de 'mnezău. Nu blestem nici guvernul etc. Pur şi simplu, tre' de mâncat după banii din buzunar. Că Crăciunuri vor mai fi, nu fug în pădure.

Eu sunt patriot român şi mă închin lui Kantarean. Glavna k tăţ sîntem ortodocşi

Nu mi-am imaginat că şi tinerii (mă refer în special la cei ce se consideră patrioţi) sunt extrem de dezinformaţi când se pune problema subordonării celei mai influente confesiuni din RM unui stat străin. Adică, ei nu văd o problemă să meargă la o biserică ce aparţine Mitropoliei Moldovei, chiar dacă detestă influenţa pe care o exercită aici Rusia şi îşi doresc eventual unirea cu România. Pot deduce de aici că popăraia moscovită a acţionat foarte finuţ şi eficient, în sensul că i-au făcut să creadă pe mulţi că nu ar avea nicio importanţă în ce direcţie le este întors gâtul, glavna creştini s' shim!

Am rămas uluit să văd reacţia inconştientă a unor tineri care, pe de o parte sunt indignaţi de prezenţa armatei ruse în Transnistria, de cazacii de acolo, fără să facă nici măcar o dată o corelaţie cu sfânta lucrare pravoslavnică rusească pe care o duce aici, pe teren, armata în sutane a lui Vladimir Kantarean, direct supus Patriarhiei Ruse. Chiar sunt orbi şi nu l-au văzut niciodată pe la paradele militare de la Tiraspol, alături de Smirnov? Este adevărat că şi Filat and A îi oferă maşină de lux cu numere guvernamentale, ca să-l aibă aliat, dar totuşi...

Deci, ortodoxia moscovită a reuşit să învingă aici, şi se pare că definitiv. Basarabenii au despre patriarhul ruşilor o viziune asemănătoare cu a catolicilor despre Papă, adică îl văd pe patriarhul Moscovei ca pe cel mai important lider spiritual al ortodocşilor din lume. Pentru ei, indiferent de simpatiile rusofile ori românofile, nu contează în a cui subordonare e o biserică dintr-o localitate sau alta, deşi factorul politic e foarte prezent în problema de faţă. Este adevărat că doar pentru cei cât de cât conştienţi, care au ochi să vadă.

Gânditorul cu turban

Şi-a imaginat vreodată cineva acum un deceniu ce traseu va avea Iuri Ivanovici? Că dintr-un tribun naţional cu barbă, care ura visceral Rusia, se va transforma într-un cântăreţ umil al ei, tot cu barbă, dorindu-i din tot sufletul să devină o alternativă a SUA şi UE, prin renaşterea ei pravoslavnică? Că va milita sincer şi înflăcărat pentru aderarea RM la Uniunea Euroasiatică? Mdaaa, cred că nu mi-e greu deloc acum să deduc cine sunt şi paţanii de pe la noile drepte, cu discurs identic, cu dragoste şi ataşament necondiţionat faţă de Moscova, şi o ură pe măsură, nedisimulată, faţă de tot ce e occidental.

Pănuşa e mai bună decât Skypu'!

Mai nou, pe plai a apărut un moralist tare exigent, un Patapievici local. Sergiu Ungureanu este pur şi simplu lipit de platforma Vax Publica, de la înălţimea căreia ne transmite mesaje nemuritoare, dar mai ales pline de înţelepciune. În unul din ultimele, a băgat şi câteva tone de poezie. Acum pot să-l egalez, fără nicio rezervă, cu Leonardo da Vinci. E şi filosof, şi moralist, şi poet, şi... lista rămâne deschisă .

Dar să reproduc fraza care m-a marcat cel mai tare (recunosc, am buhnit în plâns): "...această comunicare electronică distruge taina şi ştirbeşte din iubire, sentimentele cedează în faţa firelor cu electroni". De altfel, o echipă de savanţi de la Princeton au descifrat o inscripţie care apărea în mai multe peşteri din Africa, unde neandertalii îşi exprimau aceleaşi temeri acum o sută mii de ani. Înduioşător, nu-i aşa? Cât de puţin au evoluat oamenii, da? Şi ce-i interesant este că fondul poetic al speciei nu seacă, rămâne viguros, ca pe timpuri. Eh...

 Serioga bate alarma, prevenindu-ne referitor la pericolele extraordinare pe care le prezintă civilizaţia modernă, care ne va înghiţi într-un final dacă nu ne vom împotrivi suficient încât să scăpăm de tentaculele ei asfixiante. Eu sunt de acord, da' voi? Să săpăm cât mai grabnic bordeie şi să păpăm kapustneak înăbuşit la para beţelor de răsărită şi tizâc. Pe lângă că e ecologic, mai e şi poetic.

Ah da, şi ca să nu uit. Să revenim la răvaşele de iubire ale strămoşilor noştri. Le putem scrie şi pe pănuşă de păpuşoi cu cretă, numai iubire să fie... Ce, pănuşa este bună pentru... Hei, de ce eşti aşa limitat? Pănuşa poate fi folosită şi pentru chestii înălţătoare, nu doar pentru ceea ce crezi tu, vierme de Internet.

Când vor deveni şi guvernanţii la fel de competitivi ca şi vinificatorii?

În sfârşit, am ajuns să-i aud pe vinificatorii moldavi să declare că nu-i mai interesează piaţa rusă şi că acum ruşii vor trebui să depună eforturi serioase ca să-i atragă pe piaţa lor. Ei au înţeles că în Europa obţin un preţ mai bun pentru producţia lor, şi că embargourile motivate politic sunt excluse în comerţul dintre statele civilizate.

Mă întreb când vor reuşi şi guvernaţii să diversifice sursa de alimentare cu gaze a RM, ca să nu fim tot timpul la cheremul mofturilor imperiale ale Rusiei. E nevoie de pierderi uriaşe în fiecare segment al economiei, ca în timpul embargoului rusesc din 2006, care practic a ruinat agricultura rmoldavă, ca să se conştientizeze că piaţa rusească nu e unica din lume, fiind în plus una extrem de riscantă şi instabilă?

Pe Laguta o amuză numele Serghei

Îi consideră pe comunişti nişte impostori, uzurpatori ai doctrinei comuniste şi se pretinde una din puţinele comunste adevărate de pe plai. Nu prea ştiu ce-o fi însemnând comunist adevărat, dar urmărindu-i uneori postările pe FB, am început să înţeleg câte ceva.

În continuare, voi posta doar câteva copii ale postărilor lui Laguta, care mi-au atras atenţia. Probabil, aici se manifestă cel mai pregnant în calitatea ei de comunstă adevărată.

Ar mai fi încă multe mostre de comunsim adevărat, aşa cum e înţeles el de autoproclamata reprezentată a lumpenproletariatului, dar cred că şi acestea sunt suficiente. Sper că Maia nu se va supăra, dar poate mai sunt şi alţi curioşi să afle ce înseamnă comunsim veritabil, că pe pseudocomuniştii miliardari parcă îi cunoaşte toată lumea.

Indiferenţă sau luciditate?

Cineva de la apropo.md se arată scandalizat de indiferenţa oamenilor în contextul în care o femeie a început să nască într-o staţie de autobuz, fără ca cineva să o ajute. N-am înţeles, cum ar putea să ajute trecătorii o femeie care naşte în spaţiul public decât chemând salvarea? Fără studii de obstetrică, cel/cea care intervine pe post de moaşă riscă să stea după gratii dacă mama sau fătul moare în urma intervenţiei, a "ajutorului".

Deci, fie că ziaristul moralist nu cunoaşte problema, fie şi-a dorit să fie patetic dis-de-dimineaţă, să blameze indiferenţa şi răutatea sărmanilor oameni, a căror vină a fost că n-au studii de moaşă.

Curiozitate, experiment sau...

Nu-i înţeleg pe tipii care pretind că vor să experiementeze, în pat, cu reprezentanţi ai propriului sex. E ca şi cum aş spune că vreau să aflu cum e să ţi-o pui cu ...un bursuc, cu un iepure sau cu o veveriţă, ca să nu zic girafă. Dacă nu ai dorinţele astea înscrise în codul genetic, cu siguranţă nu vei manifesta interes şi curiozitate pentru excentricităţi şi exotisme scandaloase! Totuşi, unele bloguri gay sunt pline  de curioşi din ăştia, care vor să şi-o pună de-un homosex.

Presupun că e vorba în acest caz (când gagiii caută masculi pentru "experimente") de homosexuali sau bisexuali ce se jenează de orientarea lor sexuală şi care îşi înfăţişează impulsurile erotice drept curiozitate, că aşa pare inocent şi nu se văd coarnele.

Mmmmmm, masa din faţa mea începe să mă excite. Cred că am s-o fut. Un mic experiment, de ce nu?

Cum a degenerat Königsberg-ul în Kaliningrad

Sărmanul Königsberg, în ce s-a transformat doar după jumătate de secol de ocupaţie şi colonizare rusească! A devenit unul din cele mai înapoiate oraşe din Europa, unul din cele mai barbare. Până la urmă, nobleţea oraşului a dispărut odată cu nimicirea şi deportarea populaţiei germane. E ca şi în cazul Romei, devastate de vandali. Acum, oraşul se mişcă înapoi, în Evul Mediu, în conformitate cu trendul impus de noua putere şi populaţie. La fel ca şi Leningradul vecin, şi Kaliningradul a aprobat în prima lectură un proiect de lege ce incriminează o aşa-numită propagandă sexuală. Deocamdată, doar se interzice. Dar nu-i exclus că se va trece şi la deportări, că nu ar fi prima dată.

Unde e litera "u" din cuvântul "place"?

Uneori, cunoaşterea limbii ruse poate reprezenta un avantaj serios. De exemplu, în cazul de faţă, abilitatea mi-a permis să vizionez un film de scurt metraj genial, de negăsit pe Internet în limba engleză, cu excepţia trailerelor, de 40 secunde. Este vorba de o producţie australiană, în care se face haz pe seama părinţilor care îşi educă copiii conform unor metodici de dresaj ce par de la sine înţelese, şi care se tem ca odraslele lor să nu crească nişte perverşi, în timp ce ei înşişi au experimentat la bunul lor plac fără să-şi pună probleme deosebite de conştiinţă. Filmul e dificil de tradus pentru că momentele comice pornesc de la nişte jocuri de cuvinte, de la ortografia imperfectă a unui băieţel de 6 ani, care a produs în imaginarul tatălui său nişte asocieri ce l-au pus serios pe gânduri privitor la orientarea sexuală a urmaşului. Deci, întorcându-se de la şcoală, Andrew ţine să-i arată tatălui ce a desenat. Într-un final, reuşeşte să-l facă să-i admire capodopera. Dar nu şi cele scrise pe foaie: "i lik ribin tims dik" (în "traducere" ar putea suna şi aşa, de ce nu :) : "îmi pulace buci cleta lui ..."). Mai ales că află de la soţie că Tim e un coleg de echipă al lui Andrew... Iar când şi-a mai văzut fiul că desenează iarba roz, pentru că îi place această culoare :) , i-a zmuls creionul din mână, înlocuindu-l cu unul potrivit şi informându-l că iarba e întotdeauna verde. În dormitor, tatăl începe să-şi expună îngrijorarea faţă de orientarea sexuală a fiului, faţă de perspectiva de a nu avea nepoţi. Soţia i-a replicat că e vorba de nişte experimente inocente. Apoi, începe să-l întrebe de propriile lui experienţe în acest plan. După anumite ezitări, soţul începe să i se confeseze că a avut o experienţă gay pe la 18 ani, fapt ce o face aproape să vomite pe consoartă, care se simte trădată. Apoi că pe la 25 de ani a rupt relaţia îndelungată cu un amant, în timp ce luase o pauză în relaţia cu ea, respectiv nu a înşelat-o (ea era isterică anume din cauza asta). Şi, de fapt, totul a avut loc demult, tocmai cu 10 ani în urmă! Totuşi, soţia oripilată nu-i poate ierta trădarea, mai ales o omoară ideea că el are fantezii cu bărbaţi. "De parcă tu nu ai avea fantezii cu femei!", se arată scandalizat soţul. "Fanteziile cu femei e cu totul altceva!", i-a replicat ea ultragiată și inocentă. Apoi vine şi rândul soţiei să răspundă la unele întrebări ale soţului, care află că ea este în relaţia cu antrenoarea de yoga. Urmează un schimb de înjurături gen "curvă", "poponar" etc. În cele din urmă, tatăl află că fiul său are o ortografie fantezistă, pe măsura dicţiei, şi că nici dislexia nu-i este străină, respectiv nu-i "pulace buci cleta...", ci "îi place bicicleta lui Tim", ca să nu spun că i-a stricat-o.

• În pix

"Teleradio-Moldova" fosilizată

Compania publică "Teleradio-Moldova" este un dinozaur ce înghite lacom şi mai ales ineficient mijloacele publice. O instituţie cu circa o mie de angajaţi consumă anual aproximativ 100 mln de lei. Rezultatul? Din punctul meu de vedere e nul.

Dar să vedem mai departe unele prevederi din strategia lor de colos ineficient. Cică, "Caracterul programului unei companii publice de radio şi televiziune, este, în general, definit de o varietate de domenii şi genuri (ştiri, educaţie şi cultură, divertisment ), urmărindu-se a se stabili o balanţă între oferta de programe informative şi cea de programe muzicale. Conţinutului programului de ce mai multe ori se pune în concordanţă cu cerinţele societăţii, acestea, la rândul lor, fiind determinate de tradiţiile culturale, de obiceiurile tipice ale populaţiei, de stilul de viaţă al cetăţenilor...". Voi face abstracţie de balanţa pe care o stabilesc ei, în calitatea lor de canal tv public, între informaţie şi cântece, încercând să înţeleg cine este misterioasa "societate" şi care sunt cerinţele ei, ce legătură există între "populaţia" stipulată în document şi contribuabilii ce îşi aduc aportul, toţi ca unul, la existenţa mamutului. Să înţelegem că, din cauza reprezentărilor abstracte ale administraţiei MU1, sunt neglijate categorii întregi de oameni care nu se încadrează în conceptul lor tradiţional de "populaţie"? Din câte se pare, în viziunea originală a ideologilor de la "Teleradio-Moldova", societatea şi populaţia sunt nişte entităţi omogene care au necesităţi şi cerinţe identice, respectiv le vor servi tuturor aceleaşi informaţii şi programe de divertisment uniformizatoare. Deci, nu ar fi o problemă în a deduce cauza cenzurării unor filme inocente, dar care nu plac populaţiei, dacă le citim capodopera troglodiţilor cuibăriţi în compania de aspirat bani publici.

Totuşi, ei se mândresc că ar fi campioni la difuzarea emisiunilor în limba română (calitatea e ultima care contează, nu-i aşa?) şi cu popularitatea meciurilor de la CM de fotbal, când le creşte brusc reitingul. De parcă ar fi meritul lor că evenimentul e popular în întreaga lume, în condiţiile în care ei deţin dreptul de exclusivitate asupra difuzării meciurilor.

Sper să scăpăm cât mai repede de acest colos ce goleşte caznaua publică, dar nu cred că parlamentarii vor decide vreodată privatizarea lui. Cine e fraier să lichideze o companie media care-i face reclamă electorală gratuită cât timp este la putere?

Obrazul subţire cu cheltuială se ţine

Criza economică năpraznică din Occident face victime printre ţările melomane, care au decis să mai facă nişte economii pe baza neparticipării la Eurovision. În felul acesta, ei vor reduce numărul de persoane cu maţele cântânde din cauza sărăciei. Aşa fac ţările cât de cât rezonabile: renunţă la artificii fastuoase şi costisitoare, aruncate în aer de minimum 4-5 ori pe an, organizează mai puţine conferinţe prestigioase, cu participarea unor staruri ori şefi importanţi de state, de la care nu au de câştigat nimic, nu se mai plimbă pe la concursuri gen Eurovision etc.

În schimb, Republica Molotova a plătit cotizaţia de participare printre primele ţări, dacă nu chiar prima, de frică să nu întârzie şi să ne facem de ruşine în lume. Că doar n-om fi taman noi cei mai sărăntoci.

De fapt, viaţa molotovenilor e un Eurovision continuu, reluat periodic la diferite etape ale vieţii. Toate ritualurile religioase, extrem de costisitoare, în condiţiile sărăciei cronice, amintesc de sacrificiul  acestui ţinut care se vrea în rând cu lumea, participând alături de statele superbogate la un concurs pentru cei ce se plictisesc şi organizează baluri fastuoase, că tot n-au ce face cu banii.

FLASH. Iurie Munteanu a aderat la PPCD!

Conform unor surse de încrede ce au dorit să-şi păstreze anonimatul, unul din liderii marcanţi ai comuniştilor molotoveni, considerat succesorul direct al nemuritorului (în sensul cel mai direct al cuvântului) Voronin, a decis să treacă cu tot cu straiele elegante din garderoba sa de metrosexual în rândurile PPCD. Iura şi-a motivat gestul trecerii în partidul tizului său prin faptul că, la comunişti, nici nu avea cu cine schimba câţiva pumni în cruce şi îşi pierdea calificarea de boxer. La Roşca va fi cu totul altfel, în situaţia în care tizul are şi el pregătire serioasă în pugilism, iar crucea este semnul distinctiv al partidului procremlinez cu doctrină populară. Nu plecaţi departe, vorm reveni cu noi amănunte imediat ce ele se vor face simţite, vizibile şi auzibile.

Cum actualul guvern pregăteşte revenirea comuniştilor la guvernare

O profesoară de la ţară, cu un salariu de 2000 lei, ar fi aflat că trebuie să achite 200 de lei pentru apa şi căldura consumată de şcoală. Adică statul a decis să-şi transfere obligaţiile pe ghebul celor angajaţi în instituţiile sale. Asta în condiţiile în care UE ar fi alocat 11 mln de euro pentru Sănătate şi Educaţie, după cum a declarat premierul Filat la un canal tv zilele astea. Dar chiar şi fără aceste milioane, este culmea ilegalităţii ca statul să pună pe spatele angajaţilor cheltuielile pentru întreţinerea edificiilor aflate în gestiunea sa.

Problema cea mare ar fi că profesorii se vor supune, mai mult ca sigur, la fel ca şi medicii (pentru că, în scurt timp, obligativitatea se va extinde şi asupra lor), şi nu vor protesta în stradă, nu vor acţiona Ministerul Educaţiei în judecată. Vor bolmoji nemulţumiţi ceva în cancelarii, se vor căina pe la colţuri de stradă, şi cu asta se va termina totul. Ah da, se vor răzbuna votând cu PCRM la următorul scrutin. Numai că bolşevicii nu vor anula practicile ilegale implementate de liberalii putrezi de corupţi, ci le vor perpetua, le vor aprofunda, extinde, că doar nu-s fraieri să piardă miliardele de lei nemunciţi la buget, adică în propriul lor buzunar. Iar instituţiile de stat care vor funcţiona în realitate ca nişte SRL-uri, vor rămâne publice doar cu numele. Şi când te gândeşti că totul a început de la nişte manuale arendate, care de fapt, după legislaţie, trebuiau să fie perfect gratuite!

Abundenţa de hrană poate fi şi ea mortală

Vizionez un film american despre o femeie supraponderală, care nu se mai poate ridica din pat din cauza obezităţii. Cântăreşte peste 270 de kilograme, şi are un mod bizar, infantil de a-şi explica cauzele ce au ţintuit-o la pat. Cică, greutatea ei, care o cumulează pe a 4-5 femei obişnuite, nu e din cauza mâncării, ci a disfuncţiei hipofizei. Când am văzut câte bucate consumă la un prânz, mi-au crescut ochii cât cepele. Mie mi-ar ajunge sigur pe o săptămână, mai ales că totul e prăjit, foarte gras. De fapt, când a fost nevoită să ţină o dietă cu alimente fierte, degresate, se comporta de parcă o apucase damblaua. Era isterică, cam ca o alcoolică ori un narcoman fără drogurile ce i-au provocat dependenţa. "Parcă asta e mâncare? E numai apă, niciun pic de ulei", se căina ea, strângând cu degetele ceva din aluat. Şi făcea totul pe dos decât îi prescria medicul nutriţionist.

Fiicele erau un soi de bucătărese care găteau 24 de ore din 24. O păzeau ca pe un ou, şi nu prea aveau viaţă personală. În schimb, iresponsabila şi inconştienta de 270 de kg a chemat odată poliţia să-i evacueze fiicele din casă pentru că acestea au refuzat să încalce prescripţiile medicului şi nu i-au dat friptură.

Presupun că femeia obeză devenise dependentă de un anumit gen de mâncare, că ar fi vinovate parţial şi Mcdonalds-urile de problema ei, dar nu cred că poate arăta tot timpul cu degetul spre alţii, învinuindu-i de nenorocirea ei. Doar şi voinţa ar juca un rol aici. E greu de înţeles cum, cântărind câteva sute de kilograme, poţi să bagi în organism kilograme de mâncare la fiecare prânz, în condiţiile în care nu te mişti deloc. Evident că rezultatele nu se vor lăsa prea mult aşteptate.

Ar mai fi şi problema abundenţei de hrană într-o societate care nu ştie de lipsuri în acest plan. Parcă nu-mi imaginez într-un sat din RM să văd gospodine din astea ţintuite la pat strict din cauza supraponderabilităţii. Adică am văzut femei obeze şi la noi, de vreo 150 de kg, dar acelea ridicau saci de peste o sută de kilograme, fără nicun efort, şi mergeau cu el pe jos de la depozitul cooperativei până acasă, că nu aveau bani să plătească unui şofer sau căruţaş (ori voiau să economisească).

S nastupaiushcim, draji molotoveni!

O bună parte a molotovenilor (locuitorii dintre Nistru şi Prut) au început de ceva timp să se felicite cu prima zi a fiecărui anotimp. Oare de unde să fi luat ei găselniţa? Nu cred că sunt în stare de ceva original, mai ales de un moft atât de grandios, să se felicite cu prima zi de iarnă (sic!). Nici prin cap să-mi treacă vreodată că locuitorii unui stat bastard, majoritatea cărora dârdâie de frig pe la blocuri şi prin cămine, pot folosi o urare atât de stupidă. Doar iarna e monstrul care necesită cheltuieli de câteva ori mai mari decât alte anotimpuri şi aduce cu sine practic numai disconfort într-o ţară săracă. Să fie asta o dorinţă necunoscută a părintelui ei fondator, Molotov? Da, cred că acum am înţeles. Obiceiul de a se felicita cu ocazia fiecărei zile a unui nou anotimp, inclusiv iarna (brrrrrrr), este specifică ruşilor. Îi auzeam tot timpul, în diferite colective de muncă, cum se felicită de 1 martie, 1 iunie, 1 septembrie şi 1 decembrie.