Vreu și eu în Găgăuția!

Statul RM se pregătește intens de celebrarea a 20 de ani de independență. Cu această ocazie, va fi scoasă la defilat, în premieră, și armata națională, cu pas nou de dans, pardon, de defilat, european, cu veșminte noi. Mare fodolie o să shii. Numai că, la Sud, nu știu de ce, începe să se întrezărească un separatism tot mai accentuat, de genul celui transnistrean. După ce Formuzal și-a băgat piciorul în diplomele de BAC eliberate de Chișinău și și-a tras propriile documente, mai nou primarul de Sadâc a mers cu închinăciuni la Formuzal să-l primească în autonomie, să-i facă și lui parte de un loc călduț acolo. Cică, biletul la transportul public o să coste mai puțin, o să fie mai aproape de birocrații raionali și încă o mulțime alte facilități cum numai în basme găsești. Și nu e vorba deloc de politică aici, dne ferește!

Iar statul RM s-a culcat pe cealaltă ureche. Să admitem că nu l-a arestat pe Formuzal ca să nu facă jocul Rusiei și a Transnistriei, care poate au înscenat un astfel de scenariu ca să provoace un conflict interetnic. Dar de ce primarul de Sadâc încă nu e interogat de SIS-ul moldav? Organele de forță moldave pot fi intimidate chiar și de un primar al unei localități uitate de lume? Ghenadie Rotaru are împuterniciri să negocieze direct cu bașcanul Găgăuției, făcând total abstracție de autoritățile de la Chișinău?

Hmmmm, dacă bașcanul oferă atâtea facilități, poate ar fi cazul ca și localitatea mea natală să adere la Găgăuția. De ce nu, cu tot cu raionul din care face face parte. Contează că Ungheniul e la vreo 200 de km depărtare de imperiul găgăuz?

Ziaristul îmbrobodit, dezamăgit ”în democrație”

Mare jale în țară! Un ziarist îmbrobodit de la ”Timpul” (nu-i voi da numele, voi încerca să-l imit vorghind în childuri) s-a dezamăgit în democrație și UE. Asta pentru că unii ONG-iști critică biserca și pe preoții ei (evident finanțați de Occident, dacă fac asta).

Presupun că gazetarul îmbrobodit din redacția lui Tănase preferă ong-iștii și ziariștii clasici, care stau și își sorbesc alene cafeaua prin birouri, apoi inventează probleme stringente (dar și soluții) cu care se confruntă societatea, probleme care întâmplător par să-i preocupe și pe guvernanți ori pe alți demnitari de rang înalt. Evident, populația primește soluțiile, hrana dumicată de a patra impotență în stat, nu de bărbații politici ai Neamului. Armonia e totală: și lupul sătul, și oaia întreagă.

Vă imaginați cât de pofesionist poate fi un ziarist care face abstracție conștient de normele elementare în baza cărora ar trebui să fie construită relația dintre stat și biserică și își manipulează cititorul cu predici jenante de preot de la Ghizdita ori Pererâta?

Ei și ce să facem noi acum că ziaristul îmbrobodit de la Timpul s-o dezamăgit în democrație? Să anulăm statul secular? Să devenim un stat teocratic? Să nu ne scandalizeze asistenții sociali care devin un soi de subordonați ai preoților, cheltuind banii publici pe botezuri și alte ritualuri religioase? Să plecăm rușinați capul în fața polițiștilor care nu-și cunosc obligațiile profesionale, a birocraților nesimțiți? Să nu strigăm în gura mare, să nu mai protestăm vizavi de nedreptățile strigătoare la cer comise de ei, ca nu cumva să șocăm bunul simț al ziaristului îmbrobodit de la Timpul? Care se dezamăgește cât ai clipi din ochi în democrație și UE, și atunci rămânem ca niște puișori golași, abandonați pe drumuri?

Sunt jenante titlurile cu eroi homosexuali, nu-i așa?

Presa de limbă română și rusă este foarte reticentă în a oferi publicului larg informații pozitive despre homosexuali și lesbiene, în special despre cuplurile gay. Aceștia apar, de regulă, în cel mai fericit caz, într-o lumină satirică, relatările despre ei fiind scrise pe un ton condescendent, de superioritate

Pe când o secție de rugăciuni în cadrul MAI?

Din câte știu, în cadrul MAI este înființată o biserică ai cărei preoți sunt, probabil, și ofițeri. Totuși, nu se prea observă un progres evident în depistarea crimelor. O fi din cauza că pokii MAI nu se roagă suficient de mult în acest sens? Sau e nevoie și de o secțiune specială în cadrul serviciului operativ al MAI? Care să se roage toată ziua, toate cele 8 ore din ziua de muncă (eventual mai multe, contra unei remunerări suplimentare, prime etc.). pentru că altfel, oamenii disperați ajung să apeleze la clarvăzători. Care, în raport cu slujitorii bisercii instituționalizate, sunt cam dubioși. Nici nu știu dacă dispun cel puțin de licență, de dreptul de a activa, de a-și fonda SRL-uri.

Vasile Filat, pastorul unei biserici baptiste de la Chișinău, a organizat o conferință de presă, în cadrul căreia le-a relatat ziariștilor veniți acolo cu sufletul la gură (nu știu dacă presa a fost în totalitate creștină ori s-au strecurat și ziariști laici) despre pericolul pe care-l prezintă magii și vrăjitorii, despre apostolul Pavel, Dzeu, Iad, Rai etc. S-au oferit și metode, strategii de evitare a clarvăzătorilor, de salvare a sufletului. Evident, cu folosirea amenințărilor subtile, care pot avea un oarecare efect asupra celor ce își doresc frenetic să ajungă în Rai. Tototdată, pastorul s-a arătat deranjat de faptul că librarii diseminează informația privitoare la magi (spre deosebire de creștinii din Efes care au ars toate cărțile). Apropo, și magii sunt îndemnați să se pocăiasă urgent și să devină ucenici ai Dlui. Acum, din păcate ei sunt ucenici ai lui Satana, respectiv au o oarecare putere și nu una mică. Și chiar dacă ar depista criminalii, beneficiul ar fi doar unul aparent.

N.B. Totuși, vindecările miraculoase sunt posibile, dacă numai dacă sunt făcute de ortodocși sau protestanți, pentru că în acest caz metodologia ar fi alta, în conformitate cu prevederile consfințite, neglijate de clarvăzători. Să fie vorba și aici de acea licență acordată firmelor, care le permite să activeze în conformitate cu normele legale?

P.S. Mi-ar plăcea să asist la o conferință de presă la care s-ar pune problema nocivității pentru mediul ambiant a balaurilor ce scot foc și fum pe gură și nări, despre canibalismul Babei Cloanța, despre heterosexualitatea dubioasă a Spânului ori a Sfintei Vineri, despre strategiile utilizate de Ileana Cosânzeana pentru a pune mâna pe Făt-Frumos (ori viceversa) și despre alte minuni și minunății. Important e ca totul să se întâmple în conformitate cu cartea sfântă de povești și basme, cu canoanele genului.

Prejudecăţi şi bune maniere

În transportul public bărbaţii adevăraţi întotdeauna stau cu ochii închişi, pentru că nu vor să sufere, văzând cum doamnele stau în picioare.

Tema cedării locurilor în transportul public din Chişinău (pentru că în restul RM, cu mici excepţii, nu există transport public) rămâne în continuare extrem de actuală şi sensibilă. Adepţii bunelor maniere sunt extrem de indignaţi de nesimţirea celor care, prin statut, ar trebui să ofere locurile din troleibuze, autobuze şi microbuze de rută, pe care stau aşezaţi ca nişte insensibili, imaginându-şi că, dacă au achitat 2-3 lei pentru călătorie, ar avea dreptul moral să nu mai respecte nimic sfânt pe lumea asta.

Totuşi, se pare că lumea se pripeşte cu concluziile. Mai mulţi dintre cei ce preferă să închidă ochii în transportul public atunci când călătoresc aşezaţi pe scaun au declarat că sunt prea sensibili ca să suporte, cu ochii deschişi, suferinţele femeilor care n-au prins un loc şi stau în picioare. De fapt, spun ei, nu sunt deloc nesimţiţi, ci hipersensibili. Doar că nu fiecare are capacitatea de a accepta mai multe perspective şi puncte de vedere, preferând să le adopte pe cele mai convenabile sufletului lor.

Nu vrem partid monolit, vrem alianţe certăreţe!

Ziariştii locali, în majoritatea lor, nu au depăşit mentalitatea de tip sovietic, ai cărei produs sunt. Îi tot vezi la fiecare cum se declară alarmaţi de certurile din sânul Alianţei. În loc să stea cuminţi şi să-şi împartă sferele de influenţă discret, pe la spatele opiniei publice, ei se sfădesc ca nişte ţărănoi, ca nişte mahalagioaice la bazar în opinia unor condeieri care par să fie scandalizaţi de starea de lucruri creată în alianţa de guvernământ. În plus, mai există riscul să se bucure şi comunişltii. Poporul, când va vedea că democraţii se ceartă, se va dezamăgi în ei şi nu-i va mai vota. Deci să-i probozim când se ceartă în văzul lumii ca nişte persoane needucate, care n-au cei 7 ani de acasă.

Sunt înduioşătoare şi manifestările acute de simpatie faţă de comunistul Dodon. Ziariştii moldavi tremură zi şi noapte de nerăbdare ca Dodon să plece din PCRM. Ăsta ar fi gestul izbăvitor pentru RM şi ar distruge comunismul. La fel, cu câtă încântare suntem informaţi despre mafioţii de la Tiraspol ce se opun lui Smirnov, care ar putea să ne aducă şi ei izbăvirea. Deducţia e logică: cine e împotriva lui Smirnov, automat e aliatul Chişinăului.

Pentru mine, de exemplu, Dodon e un personaj politic compromis, indiferent că rămâne în slujba actualilor stăpâni ori trece în altă tabără, să-i lustruiască pe foştii comunişti/actualii democraţi. Şi nu-mi fac iluzii nici în privinţa şovinilor de la Tiraspol. În schimb, îmi plac certurile la vedere a membrilor Alianţei. Păruiala publică e un semn sigur al începutului de democratizare a RM. E firesc ca partidele implicate în actul guvernării să aibă interese distincte, diferite. Important e ca guvernanţii corupţi să iasă la suprafaţă, indiferent cum se întâmplă aceasta: cu scandal sau fără. Numai idioţii pot să-şi dorească armonie în cadrul unor alianţe care riscă să se transforme într-o gaşcă de hoţi dacă reuşesc să-şi coordoneze abil interesele, impresionând prostimea cu alura lor de aristocraţi care cunosc bunele maniere şi nu-şi spală rufele în public.

Cine n-are comunişti, să-şi cumpere!

Asta e soarta partidelor cu doctrină populară din RM. Să ajungă într-un final în braţele comuniştilor. Sau în patul lor. Mai întâi Roşca nu şi-a scandalizat deloc electoratul zombat când s-a aliat cu fraţii lui de cruce şi stea comunistă (n-a fost deloc greu, pentru că şi unii şi alţii sunt talibani), şi a trecut ceva timp până când fanii lui fideli au realizat că au urechi clăpăuge, de fraieri. Se pare că istoria se va repeta după acelaşi calapod cu Filat şi electoratul PLDM, care nu pare deloc oripilat de o eventuală alianţă cu PCRM. Dar ar trebui să-i înţelegem. În primul rând, lupta cu mafia (care din fericire, pentru democraţia moldavă, nu a cangrenat şi partidul lui Voronin), scuză orice mijloace. Pentru că comuniştii nu-s mafioţi, ci doar bolşevici, ar fi o prostie imensă ca liberalii verzi să rateze oportunitatea de a se alia cu ei. În al doilea rând, cea mai straşnică calamitate pentru RM, după cum ne previne Filat, ar fi alegerile anticipate. Mai straşnică chiar decât un cutremur de 8 grade pe scara Richter. Respectiv, toate cărările duc spre sediul PCRM. A câta oară ne vor scăpa ei de povara democraţiei pe noi, ingraţii?

Asta e. Din păcate, electoratul niciunui partid din RM nu se poate împotrivi ideilor şi acţiunilor liderilor carismatici pe care-i iubesc necondiţionat, cu ochii legaţi. Şi n-au dezvoltată rezistenţa faţă de un partid ca PCRM, pe care sunt gata să-l accepte şi readucă la putere după fiecare 4 ani. Evident, dacă ar şti că va fi dur penalizat de propriul electorat, Filat nici în vis n-ar accepta să cocheteze cu comuniştii, mite să mai pună la cale alianţe roş-verzi. Sau lui îi e suficient să mai rămână la putere măcar câţiva ani şi apoi să latre uneori din afara parlamentului ori pe la televiziunile necrofile? Sau poate e şantajat şi nu are de ales?

Armata moldovenească. Cui prodest?

Filat a decis să-şi bombeze şi mai mult pieptul şi să organizeze o paradă militară de Ziua Independenţei. Sărbătoarea va fi eclatantă. Mai ales că va fi adus şi steagul lui Ştefan cel Mare şi Cică Sfânt. Nu ştiu dacă va fi adusă şi maica (nu maioul) lui ŞcMS, dar tare frumos a să fie. Shi di frumoooooos...

De fapt, cui aruncă praf în ochi liderul verde? Va aduce în piaţă cele câteva blindate defecte şi nişte ostaşi care nu ar ţine piept niciunui potenţial inamic din zonă. Cel mai degrabă, armata naţională a RM poate fi folosită pe post de poliţie, ca să înăbuşe anumite răzmeriţe sau rebeliuni ale populaţiei ori unei formaţiuni politice, decât să respingă atacul unui duşman extern. Pentru că sunt pregătiţi să lupte împotriva unui duşman intern. Îmi amintesc cum pe timpul comuniştilor era dată pe post o ştire în care militarii în termen erau prezentaţi cum luptă împotriva unor persoane cu pancarte, în timp ce exersau nişte manevre şi strategii. Oricum, sunt prea neînsemnaţi să-şi pună mintea cineva din exterior cu ei.

Dar Filat e om fodul şi vrea să strălucească măcar o dată pe an cu forţele sale armate. Cred c-o să-şi intimideze tizul de la Kremlin cu salvele din tunurile moldoveneşti de lemn, care împuşcă cu perje şi prăsade. Adică cu roada pe care kilerii din armata moldavă o recoltează de pe lanurile demnitarilor la ordinul superiorilor.

Nişte alegeri parlamentare în toamnă ar fi binevenite

Partidele parlamentare luptă din răsputeri acum să-şi păstreze o imagine cât de cât decentă. Filat încearcă să justifice şi înfrumuseţeze viitoarea tranzacţie cu comuniştii, Plahotniuc n-a devenit nici el între timp mai puţin oligarh, iar Ghimpu se pare că aşteaptă pe vechi, cu aviditate, să-i revină funcţia promisă de speaker. Evident, nici comuniştii nu şi-au pierdut esenţa lor de bolşevici.

Nu ştiu de ce Filat consideră că un nou scrutin ar însemna o catastrofă pentru RM. Poate pentru partidul lui. Sau al restului partidelor care s-au cocoţat în parlament şi-o bat în cap ca să crească, dar în rest nu văd de ce ce-am vedea chiar atât de dramatic lucrurile. Este adevărat că moldovenii mor de dragoste pentru rataţii din partidele sus-numite, poate pentru că ceilalţi politicaştri, care aşteaptă nerăbdători să intre şi ei în organul legislativ suprem, nu sunt cu nimic mai breji. Cum ar fi, de exemplu, partidele ce includ noţiunile de "tineri" şi "democraţie" în denumirile lor, dar care parcă au tras la indigo discursurile lui Roşca, rostind mieros cu orice ocazie "aşa să ne ajute dzeu", "cu dzeu îniante" şi alte aiureli pretins tinereşti şi democratice pe care nu le scapă din cioc, de frică să nu piardă planurile de reformare a ţării.

Oricum, chiar şi în aceste condiţii, nişte alegeri parlamentare în toamnă n-ar strica nimănui. Că altfel, deputaţilor puşi la îngrăşat li se creează impresia că fotoliile de legislatori le sunt asigurate prin ereditate, indiferent că trag mâţa de coadă în Parlament ori taie frunze la câini.

Pentru cine s-a sacrificat Tofan?

Voronin jură că Tofan - controversatul candidat la funcţia de consilier munciipal care i-a compromis în mare măsură şansele lui Dodon în cursa electorală pentru funcţa de primar al Chişinăului - nu e vinovat de crimele atribuite, pentru care a ispăşit o anumită pedeapsă. Cică, el n-ar fi violat-o pe sărmana fetiţă, ci şi-ar fi asumat doar crima.

Hmmmm, interesant de unde are Voronin astfel de informaţii? I le-a spus la o beţie Tofan, cu ochii scăldaţi în lacrimi, sau a asistat el personal la crimă, dintr-o parte şi e unicul care cunoaşte adevăratul scenariu de groază care a curmat viaţa unei minore? N-ar fi cazul ca procuratura să se autosesizeze şi să redeschidă dosarul ori să iniţieze un nou dosar penal pe marginea cazului, ca să fie pedepsit adevăratul criminal?

Cine a fost persoana pentru care Tofan s-a jertfit? Trebuia să-i fie una foarte apropiată de suflet, ca să accepte să se sacrifice pentru ea. Sau a fost şantajat, terorizat, impus să dea depoziţii false?

Cred că afirmaţiile lui Voronin ar trebui luate în serios de către organele de resort şi s-ar impune o anchetă care să elucideze misterul. Pentru că şi dosarele fabricate, la o adică, ar fi o mare problemă în RM. Personal, aş urmări cu mare interes un proces pe marginea cazului, cu sufletul la gură chiar.

 

Culmea inconștienței

Deși RM nu este un stat în faliment, așa cum era acum un deceniu, totuși situația economică a populației nu este de invidiat. Salariile nu asigură supraviețuirea, nemaivorbind de un trai decent, de aceea cei ce au un job care permite luarea mitei, nu vor rata momentul. În aceste condiții, un grup de tineri exaltați au ieșit în stradă cu mesajul ”Vreau un frățior, vreau o surioară”, ca să îndemne populația să se reproducă mai intens. Cică, există pericolul ca peste o sută de ani, populația RM să scadă până la 1,5 mln. Și neliniștiți de problemă nu sunt exaltații religioși de pe la organizațiile gen Pro-life. De fapt, aceștia ar fi distribuit un pic altfel accentele, dacă i-ar fi neliniștit situația demografică a țării.

Ce să spun? Neliniștea tinerilor care au ieșit în stradă să tragă un semnal de alarmă e înduioșătoare, numai că oamenii au tendința să trăiască în prezent, nu în viitor. Cam de ce s-ar neliniști cineva ce se va întâmpla peste o sută de ani, în situația în care acum și aici n-are ce pune pe masă? Mai ales că un copil necesită investiții solide și de alt gen, nu doar în alimente și îmbrăcăminte, în cazul în care părinții își doresc un urmaș competitiv, nu pe cineva care a apărut pe lume doar ca să târască ca o râmă toată viața pentru o bucată de pâine.

Un adevărat politician, cu viitor măreț în politica aborigenă

Tudor Darie are stofă de politician. El ne informează că deține niște secrete strașnice referitor la evenimentele din 7 aprilie, dar că le păstrează exclusiv pentru Procuratură. Doar că aceasta din urmă nu manifestă nici cel mai mic interes pentru informațiile lui prețioase și s-ar putea să nu o preocupe niciodată secretele lui Darie, ascunse de nădejde de adevăratul destinatar - publicul larg care își dorește cu aviditate să afle măcar ceva din culisele ”revoluției” din aprilie. Mai ales că subiectul e palpitant: blocarea accesului la internet în perioada 7-9 aprilie 2009.

Totuși, fostul sau actualul ”om de afaceri”, după cum se autoîntitulează el, nu se grăbește să facă publice informațiile pe care le deține. S-ar putea să nu le aflăm niciodată pentru că, după cum spuneam mai sus, el le păstrează pentru Procuratură, care nu se știe dacă va fi vreodată curioasă în acest sens. Și curiozitatea tre să fie bine dozată și de bun-simț. Vă imaginați ce s-ar întâmpa dacă toate lucrurile interesante ar trezi curiozitatea procurorilor? Unde am ajunge?

Nu ne rămâne decât să ne minunăm de răbdarea și tenacitatea lui Darie, care știe să păstreze niște secrete prețioase numai pentru sine și pentru cineva care nu are absolut deloc nevoie de ele.

Ucigașii sunt și ei oameni și nu trebuie pedepsiți prea dur

Un individ bețiv și psihopat, de 22 ani, a ucis cu toporul trei persoane, după ce-a furat de la vecin 100 litri de vin. Persoanele erau bunica, unchiul și tatăl său. Justiția a considerat că ucigașul merită 27 ani de pușcărie. De aici ar rezulta că individul, care poate e programat genetic să ucidă, are șansa să mai căsăpească pe cineva după ce va fi lăsat la vatră, poate după 27 de ani, poate după 15, în urma vreunei amnistieri. Câți oameni trebuia să ucidă maniacul ca să fie condamnat pe viață? Mai ales că, anterior, minor fiind, a mai ucis un om, fiind eliberat în 2008 din pușcărie.

Aha, am înțeles. Un trup costă cam 8-9 ani. Trei trupuri - 27 de ani. 5 trupuri - 40-45 de ani. Ar fi trebui să mai ucidă 2 oameni că societatea să scape de cineva care atârnă deasupra cetățenilor ca sabia lui Damocle.

E interesant că anumite infracțiuni se pedepsesc mult mai drastic. De exemplu, contrabanda cu marijuana se pedepsește cu 10-15 ani de pușcărie, sau poate chiar mai mult. Cine știe, poate sunt prea mulți oameni în societate și omorul a început să fie considerat o crimă mai puțin gravă decât altele...

Muruianu reînvie ca pasărea Phoenix

S-a stabilit. Muruianu are 7 vieți. S-a născut în cămașă de judecător, de aceea nu-l va putea nimeni demite atâta timp cât e în viață. Și cât există comuniști însetați de dreptate.

Se pare că controversatul judecător a fost restabilit a n oară în funcție de către Curtea Constituțională. Mitul Muruianu ia proporții și cred că va deveni un personaj mai puternic și mai misterios decât Osama ben Laden. Cu care luptă o întreagă guvernare și Consiliu al Magistraturii. Și tot degeaba. Pentru că Muruianu revine de fiecare dată cu un zâmbet seducător, pe cal alb. Sau cu dulăi albi...

Dedicație pentru nostalgicii procomuniști

Astăzi am participat la câteva flash-mob-uri, în fața a două ambasade și a unei locații luxoase a vicepreședintelui Parlamentului RM, Plahotniuc. Am fost surprins în special de comportamentul carabinerilor de la ambasade, mult mai pașnic și mai puțin virulent decât se întâmpla cu alte ocazii. Nu mai vorbesc de timpurile comuniste de tristă amintire, care riscă să revină în orice moment. Pentru că maldavanul nu învață nimic din istorie, chiar dacă e blogher elitist. La modul cum se comportau polițiștii în civil pe timpul lui Voro (la ordinele lui), moldovenii ar fi trebuit să aibă fobie cronică de ciuma roșie. Problema e că majoritatea lor nu prea au îndrăznit să iasă în stradă, să-și exprime nemulțumirile și poate de asta au în continuare o imagine cosmetizată, sau cel puțin neutră, a unei guvernări bolșevice tiranice, cu o poliție pe măsură.

Mai jos, vă propun pentru vizionare un film video despre evenimentele din Belarus. Poate cei plictisiți deja de democrație își mai revin puțin, poate își mai împrospătează memoria (bineînțeles, cu condiția să o aibă). De remarcat vestimentația și fizionomiile identice ale polițiștilor în civil din întreg spațiul CSI, cică postsovietic.

Din jargonul gospodinelor basarabene

Si te-ai dus dulce minune/ Si-a murit iubirea noastra!

Versurile de mai sus ar trezi, în mod cert, zâmbetul gospodinelor din satele basarabene. Cuvântul ”minune”, cu ”m” pronunțat ca ”n” nazalizat, sau ca ”ñ” din spaniolă, ar însemna cu totul altceva. Ñinunea e o ființă care nu are nimic în comun cu vedenia lui Eminescu. Ar fi chiar opusul ei. În limba română din Basarabia, ñinunea e o apariție urâtă, dizgrațioasă, pocită, ridicolă etc. E un apelativ ofensator, apropiat de sensul unei injurii, folosit în special de femei și copii, mai ales în mediul rural, atunci când sunt supărați pe cineva.

La fel, și cuvântul ”fapt” ar însemna altceva decât spune dex-ul limbii române. Nu desemnează nici pe departe o întâmplare reală. Și în acest caz, gospodinele basarabene (nu discriminez, dar ele folosesc noțiunea cu sens diferit decât cel atribuit oficial de Academie) își ”înjură” odraslele tacticos, cu un eufemism, evitând să numească ființa tabu pe numele ei real, ca să nu-și facă apariția cu adevărat și să dăuneze copilului neascultător. ”Faptule (ori Lucru Rău)”, adică drac, satană etc.

Samcă e o noțiune mai generoasă, în sensul că include mai multe categorii de vârstă, și e folosită indiferent de genul și vârsta persoanei căreia i se atribuie calificativul: bărbat/femeie, băiețel/fetițâ. Evident, femelele nu au nimic în comun cu entitatea ”samcă”, care e un cuvânt de ocară cu care sunt numiți cei ce le scot din sărite pe gospodinele basarabene.

Faraonul, în accepțiunea gospodinelor basarabence, nu este nici pe departe un rege al Egiptul Antic ori o funcție onorifică în cadrul unei șatre de romi. E din nou vorba de aceleași odrasle neascultătoare, care trebuie să-și primească periodic porția de muștruluială, însoțită sau nu de scatoalce.

Ar mai fi și alte cuvinte savuroase pe care nu le voi include în textul de față. Eventual, ați putea să le adăugați voi la comentarii. În continuare, vă invit să vă delectați cu o piesă de cult, în care este invocat un faraon misterios, dacă tot s-a bârfit astăzi pe seama lor.

http://www.filemp3.net/57179/ESTI-IUBIREA-MEA-FARAONULE---TE-UBESC/

 

Internaționala ortodoxă, sau Matușka Rusi - Über Alles

În RM, internaționalismul e la el acasă (ați auzit de Interfront?). Internaționalism nu în sensul de cosmopolitism sănătos, european, ci de închinarea de imnuri și osanale șovinismului rusesc. O formă de luptă cu valorile occidentale. Cică, important e să fii ortodox, etnia nu contează. Biserica ar fi o entitate diferită de Stat, și faptul că se subordonează unei instituții situată peste 7 țări și 7 mari n-ar avea nicio importanță. Chiar dacă țară cu pricina are interese foarte mari aici, unde mitropolitul păstorește cele mai multe oițe (și la propriu, și la figurat), pe care le poate determina să voteze cu un partid sau altul. Nu întâmpălător, toți politicienii roiesc în jurul lui ca niște hoitari, indiferent de