duminică, 29 mai 2011

Rusia rămâne o țară sălbatică

Și în acest an miliția rusă a înăbușit grosolan acțiunea minorităților sexuale din această țară, ajutată de poki, gopnici și naziști. În general, am impresia că Rusia e o țară foarte violentă, cu oameni care sunt gata să te spintece în orice moment. Se tot bat cu pumnii în piept cu istoria lor imperială, cu nobili și țărani șerbi, dar cu tot Dostoievski, Tolstoi ori Ceaikovski ai lor, cu rachetele cosmice, țara lor rămâne una în care nici nu miroase a libertate, iar oamenii sunt abrutizați. Nu știu dacă neapărat de alcool, dar sunt foarte răi și agresivi. Intelectualii străluciți pe care îi au (să recunoaștem, totuși, că în RM nu prea avem cu ce ne lăuda în acest plan), nu pot schimba practic nimic în starea de lucruri. Cu siguranță, nu mi-aș dori să locuiesc în Rusia, care e o adevărată junglă! M-aș teme să merg la ei și într-o călătorie turistică, de altfel.

Deci, nu doar activiștii gay au fost arestați de miliție, ci și cetățenii care își exprimau simpatia vizavi de ei. În schimb, gopnicii și neonaziștii putea să împartă pumni în toate părțile și să înjure cum le venea la gură, că nimeni nu s-a atins de ei. Fix ca în RM!

sâmbătă, 28 mai 2011

Dacă vă băgați picioarele în alegeri, nu pierdeți mare lucru

O domnișoară ori susținătoare liberală i-a adresat o întrebare provocatoare lui Dodon. Într-un limbaj de lemn stâlcit românesc, scremându-se și făcând uz de toate fițele posibile pe care la au în arsenal majoritatea basarabencelor, ea l-a rugat tâmp pe catindatul comuniștilor, foarte cochetă și afectată, încurajată de susținerea frenetică a celorlalți obsedați cu mintea bântuită de asocieri tabu pe plai, să-i povestească despre supt. Pentru că mentorul lor spiritual, Mihai Skinu doar cu asta a ieșit în evidență cât a fost președinte de parlament și țară, cu niște replici stupide schimbate cu un alt senil, comunist putred de bogat, Voronin. Catindatul comuniștilor s-a dorit și el spiritual și ironic invocându-i pe homosexuali și provocând reacția lui Dorinel superbărbatul macho, care s-a trezit că e jignit de aluzie și s-a pus pe vorovit despre bărbații adevărați. Iar eu așteptam, ca un naiv incorigibil, să se arate scandalizat și de enormitățle unchiului său de doi bani.

Repet încă o dată. Cu așa concurenți politici, nu pierdeți nimic dacă în ziua alegerilor veți merge la frigărui sau veți sta acasă, băgându-vă picioarele sau alte organe în partide, catindați și programele lor electorale.

vineri, 27 mai 2011

Revenirea la normal a moldovenilor înseamnă strâmtorare a rușilor?

M-a impresionat plăcut un filmuleț prezentat pe un site, allfun.md, în care prezentatorul abordează soarta limbii ruse în RM. Sunt de acord cu aproape toate afirmațiile lui: și că rușii aici nu sunt discriminați, nu sunt priviți ca diferiți ori străini, rusa fiind receptată firesc, ca în mediul ei natural. Totuși, continuă realizatorul emisiunii, vorbitorii de rusă ar trebui să nu se îmbete cu apă rece și, în cazul în care intenționează să locuiască toată viața aici, să învețe româna. Pentru că procesul de strâmtorare a limbii ruse (termenul îmi pare un pic forțat) este unul natural, rușii fiind o minoritate în RM. În plus, mulți din ei își aleg pentru copii lor școli cu predare în limba română. Altădată, pe timpul URSS, rusa era impusă restului popoarelor pentru că rușii erau majoritari, dar după destrămarea imperiului, ei au devenit minoritari în statele independente, deci ar trebui să accepte noua stare de lucruri și să se adapteze. Spre deosebire de țările Baltice, Ucraina sau Georgia, în RM procesul de ”strâmtorare” a rusei este unul mult mai blând. Și atunci când evoluția unui fenomen e lentă, ce durează în timp schimbarea se produce de la sine, pe neobservate. Și încă ceva. Vorbitorii de rusă n-ar trebui să spere la proclamarea limbii lor materne drept limbă de stat, pentru că nici comuniștii n-au reușit asta aflându-se 8 ani la guvernare. Eu n-aș fi chiar atât de sigur. La cât de pragmatici sunt Lupu și Filalt, am impresia că ar face orice compromisuri lui Putin, iar rusa are, de facto, un statut apropiat unei limbi de stat, ceva în genul ”limbă de comunicare interetnică pe teritoriul RM”.

Spuneam că sunt de acord cu majoritatea argumentelor prezentate de autorul emisiunii, dar am și unele rezerve serioase vizavi de raționamentele lui. Nu știu câți dintre ruși aleg să-și plaseze odraslele în școli cu predare în limba română, dar înclin să cred că numărul lor e infim. Școlile rusești se împuținează din alte motive. Acum moldovenii nu mai sunt rusificați ca pe timpuri și s-au reorientat spre școlile naționale, înțelegând că aceasta nu mai reprezintă un dezavantaj pentru cariera lor ulterioară. Uneori am impresia că rusa a revenit spectaculos după anii de recul, de după 1990. Am înțeles că la unele firme e imposibil să te angajezi dacă nu ai accent rusesc și colaboratorii lor discută exclusiv în rusă cu clienții, în pofida revoltei acestora, cum ar fi, de exemplu, cazul firmelor de taxi. În ultimul timp, pe majoritatea taxiurilor de la aceste firme văd fluturând obraznic panglica imperială a Sfântului Gheorghe. Deci, rusa încearcă să recupereze agresiv tot ce a pierdut în anii precedenți. Dar s-ar putea ca modalitatea arogantă și impertinentă de a se impune să le joace festa și să genereze reacții adverse.

Să nu uităm, totuși, că băiatul e vorbitor de rusă, și că nimeni nu poate fi total obiectiv. Spre deosebire de Starâș, Isaev și alți monștri sacri ai șovinismului rusesc, el a dat dovadă de un bun simț neobișnuit pentru vorbitorii de rusă obișnuiți cu realitățile de până la anii 90, care aveau o atitudine extrem de arogantă față de localnici și tot ce e local, atitdine care se păstrează încă la o bună parte a alolingvilor din RM. Subiectivitatea lui e una normală, firească, care nu are nimic în comun cu tendențiozitatea și rea-voința.

marți, 24 mai 2011

Cum e corect: vâigrăiește ori sahrănești?

Limba română ia forme monstruoase uneori în Basarabia. Dar nu despre aceasta va fi vorba, în principiu, în textul de față. Stăteam la o stație de troleibuze, și alături sporăvăiau două bătrânele. Îmbrăcate în rochii identice. Pe alături treceau niște tineri pe biciclete, care făceau reclamă ambulantă unor produse sau promovau o acțiune. Una din bătrânele se apucă să-i explice celeilalte: ”Iaca dacă cumperi bilet, poți să vâigrăiești. Vecina me o văigrăit așă”. O grăit sau vâigrăit, nu știu exact. Cert e că babele erau puse pe câștig ușor și nemuncit.

Vine troleibuzul, mă urc în el și cobor la piață, să procur niște produse mai proaspete. Mă apropii de o femeie care stă încruntată, vajnică și nujnică lângă două lăzi cu cartofi. Îi cer să-mi dea din a doua ladă, nu din cea din fața ei. Îmi respinge propunerea instantaneu și categoric: ”Toate sunt la fel!”. ”Ei, dar rămâi sănătoasă!”, îi spun eu și mă depărtez în grabă de intermediara antipatică. Mă apropii de alta. Nu știu de ce, dar am impresia că toate-s făcute de o mamă, după același calapod: masive, acrite de viață și de clienți. Mă uit cu privirea peste produsele ei, dar nu mă impresionează și pornesc spre alt neguțător. Văzând că îi scap, mă abordează va-banc: ”Îs foarte bune! Îs proaspete!...!, și lista laudelor nu se oprește aici. Zic, ca să mă descotorosesc de ea: ”Bine, revin, mai târziu”. Se pare că n-am convins-o deloc, sau o fi auzit de mai multe ori, azi, promisiunea pe care n-a respectat-o nimeni: ”Da, kaneshna, a s* vină el! Matincă nu știi cum să te plimbi pe aici!”. Mă opresc iritat în loc și o întreb: ”Da ce-ai făcut să mă convingi să cumpăr anume de la tine? Prețul e identic cu al celorlalți vânzători, producția nu e mai calitativă... De ce aș prefera anume produsele tale? Eu doar nu ți-am cerut să ne târguim, așa cum se obișnuiește la piață, nu ți-am cerut să-mi faci o reducere de preț...”. Alături, două precupețe, și ele extrem de iritate, îmi cerură, oarecum ironic, să le cumpăr din producția lor superscumpă de care nu se apropia nimeni. Pe motiv că ar fi de anul ăsta, prețurile sunt astronomice la mai multe legume. Le refuz și pe astea. Cineva, alături, se răsti la amica ei precupeață: Da shini ț-o dat voie s* sohrănești aishi curechiu?”.

sâmbătă, 21 mai 2011

Armata americană nu defilează pentru că n-are cu ce se lăuda

Anual, pe Piaţa Roşie, Rusia îşi exhibă muşchii lăudându-se cu forţa sa militară. Anul ăsta, pe 9 mai, se pare că a fost plimbată prin faţa Kremlinului şi armele nucleare, cu care Rusia poate distruge planeta. Dacă nu se pot mândri cu nivelul de trai, se laudă şi ei cu ce au. Americanii, din câte ştiu, nu au parade din astea pe Times Square sau prin faţa Pentagonului. Sau poate că sunt informat eu greşit?

În schimb, Iranul nu se lasă mai prejos şi îşi umflă şi el bicepşii cu ocazia sărbătorilor naţionale. Urmărind imaginile transmise de televiziunea iraniană, îmi amintesc de perioada sovietică, când crainicii de la televiziunea oficială comentau emfatic parada militară, succesele fulminante ale imperiului, reprezentate de armata invincibilă şi tehnica militară de vârf, neegalată de nimeni în lume. Parcă rosteau poezii, atât de patetici erau. Ca şi iranienii de astăzi.

Armata americană nu defilează pentru că n-are ce arăta

Anual, pe Piaţa Roşie, Rusia îşi exhibă muşchii lăudându-se cu forţa sa militară. Anul ăsta, pe 9 mai, se pare că a fost plimbată prin faţa Kremlinului şi armele nucleare, cu care Rusia poate distruge planeta. Dacă nu se pot mândri cu nivelul de trai, se laudă şi ei cu ce au. Americanii, din câte ştiu, nu au parade din astea pe Times Square sau prin faşa Pentagonului. Sau poate că sunt informat eu greşit?

În schimb, Iranul nu se lasă mai prejos şi îşi umflă şi el bicepşii cu ocazia sărbătorilor naţionale. Imaginile transmise de televiziunea iraniană, îmi amintesc de perioada sovietică, când crainicii de la televiziunea oficială comentau emfatic parada militară, succesele fulminante ale imperiului, reprezentate de armata invincibilă şi tehnica militară de vârf, neegalată de nimeni în lume. Parcă rosteau poezii, atât de patetici erau. Ca şi iranienii de astăzi.

marți, 17 mai 2011

Problemele intime ale oamenilor sunt afacerea lor privată și n-ar trebui să ne ”intersecteze”

Privind acest cuplul, o minimă senzație de surprindere și ciudățenie (dacă mă pot exprima așea), mă cuprinde. Ciudat în sensul că o gagică care arată destul de bine, bisexuală fiind, a preferat un transsexual care nu pare să fie prea arătos. Și corpolent în plus. Să fie din cauza celebrității lui, a banilor (oricum, e ”fiul” lui Cher!”). Totuși, presupun că tre să existe măcar puțină atracție fizică, altfel e cam greu să suporte alături, de 6 ani, ca partener, prezența cuiva care îi este indiferent în cel mai bun caz. Deși, dacă ne raportăm la familiile noastre tradiționale, în multe din care soții s-au întorlocat numai ei știu din care motive...

Concluzia, de fapt, ar fi că nu tre să pornim de la propriile gusturi și preferințe atunci când facem judecăți de valoare în acest plan. Nimeni nu se poate substitui unei ființe umane, dar mai ales să-i indice ce e bine și frumos, și ce ar trebui să prefere în chestiuni ce țin strict de viața intimă :)

duminică, 15 mai 2011

Rusia, Eurovision-ul și mitomania

Se pare că rușii au trimis anul acesta la Eurovision pe cel mai mare amant din istoria țării lor. Producătoarea reprezentantului rus, o autoîntitulată baroneasă (toată delegația lor suferă de mitomanie de altfel, dacă e să judecăm după declarațiile pe care le-au făcut), s-a lăudat că Alexandr Vorobiov, tot el Alex Sparrow, ar fi f..ut întreg Dusseldorf-ul. E atât de dotat (mă rog, dacă e producătoarea lui, știe mai bine, deși înclin să cred totuși că a folosit doar o tactică ieftină de piar), încât la Dusseldorf ar circula deja legende despre organul lui reproductiv. Cică, acolo toți îl iubesc atât de tare pe vrăbioi, încât acesta își poate permite orice ieșire față de public și fani. Știind că totul i se va ierta, indiferent cât de brutal și grosolan ar fi. Ca unui adevărat idol. Bărbat și mascul. Nu întâmplător, continuă baroneasa, conferințele de presă cu participarea rusului adună de trei ori mai multă lume decât restul concurenților.

Mdeeeaaa... Privindu-i poza, nu văd decât o meclă de gopnik (cocalar) autosuficient, îndrăgostit de sine, care se vrea dur și ireszistibil. Efectul este, bineînțeles, hilar. Mă întreb prin ce canalizații s-o fi plimbat el prin Dusseldorf, că a devenit legendar pe acolo?

sâmbătă, 14 mai 2011

Wiliam Brânză și pericolul ateu

Un deputat de la București, Wiliam Brânză (nu știu de ce, dar când îl rostesc numele, mă apucă râsul; în plus, îmi amintește și de un personaj al lui Caragiale) a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că ateii sunt oameni periculoși. Bineînțeles că într-o țară bigotă, afirmația îi lasă pe puțini perplecși. E la fel ca ca și în cazul homofobiei. Oricine poate declara tot ce-i trece prin cap la adresa minorităților sexuale, inclusiv poate incita deschis la discriminare (cum a făcut-o Vitalie Marian la o emisiune radiofonică în direct) și nimeni nu se va autosesiza pentru că toată lumea, inclusiv organele de resort, consideră sincer că acești cetățeni nu sunt întrutotul oameni, că pot fi tratați ca animalele sau ca cetățeni de mâna a doua.

Să ne imaginăm acum că același discurs ar fi fost rostit de un demnitar cu referire la unele minorități naționale, la evrei sau la cetățenii de culoare. Ar fi izbucnit un scandal imens. Nu același lucru se întâmplă și în cazul ateilor. Să fie atât de grav când cineva nu acceptă să creadă în basmele generatoare de profituri uriașe pentru anumite caste profesionale sau de voturi necesare accederii la putere? Se pare că da. Sunt periculoși pentru că nu pot fi manipulați ușor, ca și turma de credincioși (turmă, pentru că credincioșii sunt numiți oi de către poki, care se consideră păstori).

Wiliam Brânză se mai laudă că la investirea lui în funcție a jurat cu mâna pe Biblie și pe Constituție. Eu mă mir că instanțele de judecată n-au început încă să judece cetățenii bănuiți de crime în strictă conformitate cu prevederile Bibliei. Ar fi destul de nostim să asistăm din când în când la câte vreo lapidare, decapitare, spânzurare, sfârtecare în patru, la câte o tragere pe roată, în țeapă și la alte execuții ce ar restabili dreptatea și adevărul, cum stipulează cartea pe care demnitarii jură înainte de a-și începe cariera de hoți și corupți, de delapidatori din avutul public, de paraziți ce storc vlaga din popor.

miercuri, 11 mai 2011

Corupția instituționalizată

Învățământul din RM este considerat, formal, gratuit. Dar dacă te familiarizezi măcar un pic cu practicile acestei instituții, realizezi că principiul proclamat cu multă infatuare este doar un mit. Părinții plătesc practic pentru tot, substituindu-se statului. Deci, nu întâmplător organele de resort vor închide ochii și se vor preface că nu văd abuzurile strigătoare la cer care se comit în instituțiile de învățământ. În care elevii sunt obligați să achite nu doar costul manualelor, ci și mofturile profesorilor, ale administrației școlilor. Aceștia impun taxe una mai aberantă decât alta, care nu se regăsesc în niciun act normativ. Dar, dacă sunt ilegale, ar fi firesc ca cei ce le practică să fie drastic penalizați. Inclusiv cu ani de pușcărie.

Odată ce au înțeles că au verde să instituie orice taxă ce le trece prin cap, administrațiile școlilor devin atât de lacome și de inumane, încât nu permit nimănui să refuze achitarea lor, inclusiv copiilor din familiile sărace. Pentru că businessul profitabil are de suferit. Iar școlile devenite SRL-uri sunt nemiloase cu cei slabi și neputincioși.

Cu părere de rău, în RM nici părinții elevilor nu au tradiții ce ar ține de apărarea drepturilor propriilor copii. În aceste cazuri se întâmplă cam ca peste tot. Dacă se constituie o organizație a părinților într-o școală, aceasta va lua în scurt timp chipul și asemănarea sindicatelor de la întreprinderi. Deci, comitetul părinților va deveni o clientelă servilă, un organ supus profesorilor și administrației școlii, care va decide probleme privitoare la fondurile colectate pentru lucrările de reparație, cadourile pentru profesori, mobilă pentru sălile de clasă, veselă pentru cantină etc. În același timp, problemele adevărate cu care se confruntă elevii sunt ținute sub preș, de frică să nu le fie discriminate ulterior odraslele. În rest, copiilor din familiil mai sărace nu le rămâne decât să se conformeze și să accepte marginalizarea inevitabilă sau chiar excluderea din mediul avid de bani.

Am citit un studiu foarte interesant la temă, elaborat de Centrul de Investigații Jurnalistice, în care sunt aduse cifre concrete referitoare la taxele instituite arbitrar în sistemul de învățământ moldav. Toată lumea știe că sunt ilegale, dar nimeni nu ridică un deget să le elimine. Pentru că așa-i la Moldova. Dubla contabilitate, dublele standarde sunt generalizate, iar tradiția nescrisă nu a încetat niciodată să se substituie legilor formale.

marți, 10 mai 2011

Vrei să fii mamă? Îngrașă-te!

Instituțiile statului cum ar fi judecătoriile, penitenciarele, casele de copii, organizațiile de asistență socială, spitalele etc. au în permanență nevoie de materie primă, altfel riscând să le fie sistată activitatea sau redus drastic personalul. Puse în fața supraviețuirii, acestea pot deveni periculoase pentru cei pe care ar trebui în realitate fie să-i protejeze, fie să le reprezinte interesele.

Deci, unii funcționari ai statului, în inventivitatea lor nesecată, încearcă să facă rost de ”materia primă” necesară pentru funcționarea instituțiilor la care sunt angajați. Adică își exercită abuziv împuternicirile cu care au fost abilitați și își supun victimele, invocând motive unele mai aberante decât altele.

Vizionând filmulețul de mai jos, am avut impresia că mă aflu în regatul lui Orwell. O mamă este deposedată de copii, iar cei ce au comis abuzul au inventat niște pretexte absolut aberante. Asistenții sociali s-au arătat nemulțumiți ...de constituția fizică a femeii. Cică e prea slabă. Apoi nu le-au convenit nici condițiile locative. Probabil au și ei un simț elementar al absurdului, grotescului și au simțit că simpla referire la kilogramele mamei ar putea să le invalideze diagnosticul. Într-un final, copiii au fost dați în custodia unei femei care primește salariu pentru asta. Rezultă că cineva a creat un job în baza calicirii psihice a unor cetățeni liberi. Nu m-aș mira ca și traficul de copii să aibă loc în baza unor astfel de scheme ilegale și profund amorale.

Acum mă întreb la ce tertipuri recurg alte instituții care sunt nevoite să inventeze probleme false pentru a se pricopsi cu ”materia primă” atât de necesară, cu oamenii pe care îi folosesc la bunul lor plac? Medicii din spitale inventează boli sau le creează prin administrarea unor tratamente inadecvate? Polițiștii fabrică dosare... E mai greu pentru profesori, care nu pot naște peste noapte elevi. Deși, la fantezia lor, ar trebui să poată găsi ieșire din situație.

luni, 9 mai 2011

Unchiul condamnă pactul Molotov-Ribbentrop, iar nepotul poartă panglică imperială

Dacă până în prezent Chirtoacă mai putea fi votat pentru niște himerice valori naționale pe care, cică, le-ar împărtăși, de acum încolo nu mai are nicio legitimitate în acest sens. Cât de gospodar e, ne-am convins deja. Acum a căzut ultimul mit, în care mulți încă credeau: cel al lui Chirtoacă proeuropeanul și unul dintre puținii care ar putea să se opună politicii agresive de rusificare, promovată de imperiul de la Răsărit. E interesant, nu-i așa? Unchiul condamnă pactul Molotov-Ribbentrop, iar nepotul poartă panglică imperială. Cât de fraier sau avid de putere tre să fie un politician precum Chirtoacă ca să-și imaghineze că va câștiga voturile minoritarilor naționali purtând chestia aia în piept. Și să nu le piardă pe ale românofonilor proeuropeni, pe care Dorinel crede că le are asigurate necondiționat :)

Acum adepții fanatizați ai lui Chirtoacă vor sări, cum altă dată au făcut zombații lui Roșca, să ne asigure că gestul adoratului lor e atât de șmecher, de abil și de calculat, încât te apucă amețelile. Și că ar trebui să nu judecăm superficial lucrurile, că Sorbonel are planuri mari pe care le va pune în aplicare când va ajunge la putere (cu condiția să acumuleze 90 la sută din voturi). Deci, să-l lăsăm pe Chirtoacă să facă toate compromisurile posibile, să intre în rahat până peste cap, să se vândă și apoi să constatăm că ne-a trădat idealurile, că e un Iuda care a profitat de noi. Și îl vom blestema, însă va fi prea târziu.

Dar să nu anticipăm totuși. Deocamdată să pornim de la ipoteza că strategia lui Chirtoacă e profund națională, șmecheră și vicleană, care va pune în genunchi dușmanul și pe invidioși.

Imagine preluată de pe Jurnal.md

vineri, 6 mai 2011

Nu-i așa că infractorii s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie?

Moldovenii strigă că sunt săraci, că n-au pensii și salarii bune. Că au drumuri proaste. Că rata criminalității e înaltă. Dar dacă e să-l iei pe fiecare în parte, realizezi imediat că puțini din ei ar ridica personal măcar un deget ca să schimbe ceva în starea de lucruri. Le convine să nu plătească impozite, să dea mită care nu ajunge, bineînțeles, în bugetul public de unde și se alocă bani pentru necesitățile pe care populația e obișnuită să-i fie satisfăcute gratis și necondiționat, ca pe un dar ceresc. Și cât de tare strigă că s-au înmulțit infractorii!

O dovadă concretă în acest sens a fost surprinsă de un reporter de la Curaj TV. Într-un microbuz de rută, unul dintre pasageri o numea cu cuvinte injurioase pe o tânără, pentru că respectiva l-ar fi rugat să-și țină mâinile acasă. Reporterul nostru a intervenit, și individul respectiv a început să-l înjure și amenințe pe el. Nevoit să apeleze poliția, a înțeles că toți se dau cu spatele la gard, inclusiv victima. Toți au fost complicii individului agresiv, începând cu șoferul microbuzului care l-a lăsat să coboare și terminând cu restul pasagerilor și victima, care fie că erau grăbiți și n-aveau timp să fie martori, să dea depoziții, fie nu se mai simțeau amenințați direct, ca victima.

S-ar putea ca în alte situații să nu mai aibă cine interveni, și măcar atunci tânăra complice va înțelege că a contribuit personal la perpetuarea unei stări de fapt, care o va afecta direct. La fel ca și restul pasagerilor. Care își doresc un trai liniștiti, să nu fie agresați, insultați, amenințați, jefuiți, dar când e vorba să se implice și ei, să contribuie personal la îmbunătățirea securității lor, preferă s-o facă pe surzii și pe orbii.

miercuri, 4 mai 2011

Elevii merg la școală să învețe ori să culeagă ceapă?

În școlile din RM a rămas vie o practică sovietică în materie de exploatare gratuită a elevilor sau, în cel mai fericit caz, de folosire a lor pe post de forță de muncă ieftină. Dacă e toamnă, elevii ies în câmp, pe plantațiile de vie, în livezi ca să culeagă roada. În acest caz, li se plătește și lor ceva pentru munca depusă. Îmi amintesc și acum cu neplăcere de toamnele friguroase, de bruma așezată pe struguri sau pe știuleții de porumb pe care trebuia să-i curățim de pănușă și mătase. Îmi amintesc și de zilele cu ploaie, de noroiul care îmi ajungea până la genunchi când mergeam să muncesc pe plantațiile sovhozului natal în calitate de elev. Și de istorioarele triste din manualele sovietice de propagandă despre copiii americani exploatați, de micuța Nancy discriminată pentru că era de culoare (a fost obligată să cumpere niște pantofi care îi erau mici doar pentru că vânzătorul îngrețoșat de pielea ei a refuzat să primească încălțămintea înapoi după ce Nancy a probat-o).

Dar nici în restul anotimpurilor nu eram cruțați. Înainte de vacanța de vară, profii ne cereau să culegem tot felul de flori medicinale, pe care le aduceam în septembrie, când reveneam la școală. Ne mai cățăram și prin copacii de salcâmi pentru semințe (eram obligați să umplem câteva cutii de chibrituri cu semințe de salcâm). Ne mai zgâriam și prin tufele de măcieș, ca să strângem câteva kilograme de fructe pentru farmacii etc. Nu mai vorbesc de campaniile de colectare a fierului și hârtiei uzate. Arătam ca niște boschetari acoperiți cu rugină și praf după o zi de „voluntariat”. Pentru aceste activități, nimeni nu ne plătea niciun ban, deși eram obligați să achităm cotizații de membri ai organizației de komsomol (tineri comuniști) ori să ne cumpărăm cravate pionierești, insigne de octombrel. La fel, mai aveam nevoie de bani pentru alte activități de tânăr precursor comunist, achitați necondiționat de părinți.

Se pare că până în prezent nu s-a schimbat practic nimic în starea de lucruri, mai ales în mediul rural. Copiii sunt exploatați pe vechi, cu aerul că e vorba de niște tradții frumoase care trebuiesc perpetuate în timp. Totuși, dacă elevii fac declarații pe marginea subiectului, sunt persecutați de profesori. Cel mai recent caz s-a întâmplat la liceul din Pepeni, Sângerei (și nici pe departe nu e singular). Câțiva elevi au descris modul în care sunt obligați să muncească neremunerat pentru un SRL, fost kolhoz, iar banii obținuți sunt folosiți de administrația școlii pentru tot soiul de reparații (nu ar fi asta obligația ministerului de profil, care tre să aloce finanțele necesare?). Cei ce absentează o zi sau două sunt penalizați foarte original - spală podelele în sala de clasa timp de două săptămâni!

Totuși, elevii au fost nevoiți să ceară reporterului să retragă filmul de pe Curaj.TV, ca să scape de neplăceri, de persecuțiile la care îi supun profesorii la școală. La fel, multe filme în care se pune problema relației profesor-elev, a tratamenului elevilor în școli au fost retrase din concurs, de la Festivalul ”Amatorul” la cererea elevilor înspăimântați de consecințe, după ce filmele cu pricina au fost plasate pe Curaj.TV și vizionate de colectivele pedagogice direct vizate, care s-au autosesizat și au început să facă presiuni asupra elevilor rebeli. Mă întreb, de ce profesorii, administrația școlilor reacționează atât de virulent la dezvăluirile elevilor? Dacă e legal ce fac ei, ar trebui să se mândrească. Sau intuiția le șoptește, totuși, că ce fac ei nu este nici legal, nici moral?

E puțin probabil să reușească vreo reformă în RM, dacă încă din școală elevii vor fi dresați să asculte necondiționat de instanța supremă - Profesorul, chiar și atunci când acesta le încalcă flagrant drepturile. Cu alte cuvinte, să devină supuși, nu cetățeni.

marți, 3 mai 2011

Rușii ar vrea să se lățească iar peste Europa de Est

Rușii se vor mari protectori și avocați în Europa de Est, insistând să le fie lor acordat dreptul de a proteja zona în cauză de atacuri cu rachetă. Își doresc eliberatorii de la Răsărit să desfășoare ei aici un sistem antirachetă în dauna americanilor.

Probabil, rușii își imaginează că toți îs oligofreni ca populația sovietizată și rusificată din RM. Adică s-a scremut cineva decenii întregi să adere la UE și NATO, ca într-un final să se trezească apărat tot de ruși???

Uite în RM e altă vorbă. Aici, începând cu grădinița de copii și terminând cu capul Guvernului, toți strigă în gura mare că vor în Europa. Dar Ziua Europei o serbează odată cu populația din Ciukotka: fie pe 7 mai, fie pe 10 sau 11 mai.
- Păi ziua Europei nu e pe 9 Mai?
- Ba da, dar noi atunci sărbătorim ziua Victorirei.
- Dar de ce nu serbați odată cu cei cu care vreți să vă integrați?
- Cu cine, cu țările CSI?
- Nu, cu statele UE!
- Aaaaa, păi noi mergem și cu unii, și cu alții. Să nu se supere nimeni. Noi de fapt vrem să ne unim cu Rusia și să ne integrăm în Europa.
- Da, da, am înțeles...

luni, 2 mai 2011

Publika TV are alergie de la sigla Curaj TV

Noile televiziuni care s-au impus pe piața moldavă nu sunt prea sigure de nișa ocupată. Pentru că altfel nu văd de ce-ar prelua filme de la suratele lor mai mici și ar ”uita” să precizeze sursa. Termenul ”a uita” este, evident, eufemistic pentru că editorii de imagine de la noile de televiziuni de succes, finanțate la greu, asudă, depun eforturi conștient ca să elimine sigla sursei-prime, a sitului de la care au preluat imaginile și pe care ni le prezintă ca fiind ale lor. Nu este deloc o eroare de montaj, așa cum încearcă să ne prezinte situația prezentatorul Mihai Fusu, de la Publika TV. În același timp, nu am remarcat să se întâmple chestii de genul ăsta când vine vorba de concurenții lor direcți de pe piață. Să fie pentru că știu că vor fi penalizați drastic? Că rivalii au angajați speciali, specialiști în drept, să le apere interesele, care le-ar ușura bugetele cu sute de mii sau chiar cu milioane de lei pentru ”preluări” gen Publika TV? Iar alții, mai săraci și care acționează în bază de voluntariat, pot fi tratați ca niște prostuți, ca niște exaltați extrem de fericiți că au fost remarcați de granzii media de la Chișinău, abia după ce li s-a dat peste nas?

Abia după ce a fost demarată o campanie pe Facebook, în care practicile Publika TV au fost dezavuate de mai multă lume, Mihai Fusu se face a-și cere scuze de la colegii din Curaj TV pentru mica neatenție a editorului de imagini, făcându-le mare favoare de a-i cita postum (în emisiunea de mai jos).

Nu e prea puțin? La o adică, cei de la Publika TV ar fi putut să restabilească sigla de pe filmul preluat, să-și ceară scuze oficial și să promită că mai mult nu se va întâmplă, că vor renunța la practica urâtă care nu face cinste unei televiziuni ce se respectă. E prea mult?