Hai cu toţii, la pupat moaşte radioactive în Japonia!

Mari şmekeraşi japonezii ăştia. Vor să facă bani pe o ureche de-a unui frate mai mic al lui Jesus, şi pe o buclă din capul Fecioarei Maria. Cică, a fost el, Isus, răstignit, la Ierusalim, dar după ce a înviat, a mers în pelerinaj în Japonia, unde a re-murit, de data asta de moarte bună, tocmai în localitatea Shino, la vârsta de 106 ani.

Sunt curios cine o fi participat la conceperea fratelul mai mic al lui Isis, că Iosif, mai mult ca sigur, a fost un simplu spectator...

Între timp, BORusă a oficiat la Phenian o panihidă pentru liderul comunist coreean trecut în braţele Fecioarei Maria şi a celorlalţi sfinţi ortodocşi, în cadrul căreia a declarat că "chipul lui luminos şi ideile lui vor rămâne veşnic cu noi". Amini!

Hai la pupat moaşte!

Pistruiat şi fără coarne

Culoarea verde a ochilor nu este molipsitoare, la fel şi pistruii. Vecinii mei au înfiat un copil. Soţia avea pistrui, iar soţul - ochii verzi. Şi copilul n-a păţit nimic! Şi-a păstrat culoarea neagră a ochilor!

În schimb, bădărănia, alcoolismul, agresivitatea sunt ca o infecţie. Vecinii de peste trei case sunt ambii alcoolici, se ceartă în fiecare zi, soţia umblă veşnic cu ochii vineţi. E adevărat că de Crăciun şi Paşte merg la biserică, şi atunci consoarta are parte doar de ghionturi discrete sub coaste... Şi fiii lor, care n-au împlinit nici măcar 10 ani, sunt adevăraţi huligani, fumează, beau, fură tot ce le pică în cale şi îi snopesc în bătaie pe copiii care trec pe lângă casa lor. Îşi băteau şi colegii în primii doi ani, când încă nu abandonase şcoala...

Totuşi, lumea din sat se teme cel mai tare să nu aibă copii pistruiaţi. Restul e floare la ureche, se vindecă până la nuntă, spun ei.

Iar pistruiaţilor ce le-a rămas să facă? Participă pe la seminare, treninguri, emisiuni televizate în care încearcă, alături de unii nepistruiaţi progresişti, să convingă populaţia că n-au coarne, că pistruii lor nu sunt molipsitori. Deşi e de ordinul evidenţei că nu e o infecţie, restul fraţilor şi surorilor din familie fiind cu tenul alb, lumea totuna nu crede. Dacă şi popa spune că sunt ştampilaţi de dracu'... Dacă şi beţivii satului râd de ei... Beţia nu e o boală, nimeni nu se simte deranjat în sondaje de vecini beţivi. De fapt, ei, beţivii, sunt atât de fireşti, de la sine înţeleşi, încât nici măcar nu figurează în sondaje.

Comuniştii nu mor niciodată. Cel puţin în poeziile lor

Se pare că mulţi români din dreapta Prutului n-au conştientizat nici a zecea parte din oroarea dictaturii ceauşiste, n-au perceput efectele ei degradante, deşi au simţit pe propria piele sărăcia, teroarea statului comunist, lipsa totală de drepturi etc., dacă urmaşii lor au o percepţie deformată despre epoca de aur a defunctului, considerând că atunci România era un stat normal, democratic, aproape prosper.

Îmi amintesc de emisiunile difuzate la TVR1 (canalele ruso-sovietice nu le vizionam), în cele câteva ore de emisie, care îmi lăsau o impresie despre realitatea românească similară celei descrise în romanul "1984", al lui George Orwell. Emisiunea de ştiri se rezuma doar la prezentarea elogioasă a călătoriilor tovărăşilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, dacă nu în ţări arabe ori africane, atunci pe câmpurile colhozurilor ori la fabrici şi uzine. Dacă se mai dădea ceva pe post, trebuia să aibă legătură directă cu Ceauşescu. Şi emisiunile pentru copii, atunci când încă nu se renunţase la ele, erau alcătuite strict din poezii şi ode închinate celor doi împuşcaţi.

Era sinistru. Părea un adevărat ospiciu, un lagăr de concentrare. Şi mulţi români îşi amintesc acum doar că aveau o bucată de pâine, e adevărat că şi aia doar pe cartelă. Copiii lor repetă şi ei inepţiile pe care le-au auzit în familie. Deci, rezultă că şcoala, presa şi alte instituţii care ar fi trebuit să păstreze vie, clară şi nealterată imaginea adevărată a comunismului ceauşist, nu şi-au făcut datoria şi că schimbarea a fost una superficială? Să fie pentru că la putere au rămas oamenii care l-au servit cu sârg pe Ceauşescu?

Un singur lucru poate zdruncina încrederea electoratului zOmbat din RM! (sau Cum să scăpăm de PCRM)

În cazul unor anticipate, există pericolul real al revenirii în forţă a comuniştilor la putere. Mi-aş fi dorit că nenorocirea să se întâmple cât mai târziu posibil, să avem o perioadă de relaxare necomunistă de cel puţin 5-6 ani - o perioadă suficientă ca bolşevicii să nu-şi restabilească sistemul prea rapid. Acum, cu oamenii lor încă în funcţii publice, judecăţi etc. vor reveni ca după o vacanţă mai prelungită de prin Haway, şi ne vom trezi peste noapte în plină dictatură, cu nişte guvernanţi ranchiunoşi, cu organe de represiune însetate de răzbunare etc. Am fi fraţi de cruce cu Belarus-ul lui Lukaşenko.

Evident că actualii guvernanţi nu diferă radical de comunişti, dar cel puţin există premize ale ameliorării democraţiei, fapt exclus pe timpul comuniştilor. Vina pentru revenirea dictaturii o vor purta mai ales politicaştrii pseudodemocraţi de la guvernare, dar conştientizarea situaţiei, a vinovaţilor de dezastru nu cred că ne va încălzi cu ceva ori va schimba mare lucru în starea de lucruri.

Dacă pornim de la ideea că electoratul comuniştilor este extrem de fidel şi nu poate fi dezamăgit de nimic, nici măcar de luxul exorbitant al liderilor lor, spoturile anticomuniste ale partidelor concurente, societăţii civice, mass-mediei etc. nu numai că nu vor funţiona, ci vor avea un rezultat exact invers celui scontat. Încrederea zombaţilor comunişti se va dubla, conducătorii lor vor deveni toţi zeităţi de prim rang, nu doar Voronin.

Totuşi, sunt sigur că există o modalitate de a compromite încrederea electoratul comunist în PCRM. Unul singur. Implicarea personalităţilor marcante bolşevice în scandaluri gay. Numai asta poate zdruncina ataşamentul alegătorilor în divinităţile PCRM. Restul e doar praf în ochi, doar jocuri convenabile lui Voronin & K., aducătoare de voturi şi capital politic.

Preludiu neproblematizat de IMAS

Alex şi Cristina să prăbuşiră transpiraţi şi istoviţi pe spate, cu faţa congestionată. După un preludiu copios, cu un cunilingus şi cu o felaţie de zile mari, au finalizat actul ce i-a ridicat pe culmile plăcerii. Nu-şi făceau prea multe griji. Ştiau că pe la mănăstiri sexul genital era cel mai rar întâlnit în raport cu alte variaţii ale actului sexual, iar IMAS-ul nu-i va include niciodată în sondaje neroade gen: "Aţi bea dintr-un pahar de apă după alde Alex şi Cristina?".

Hmmmm, apropo, sociologii de la IMAS au uitat să întrebe de scaune. Doar problema e serioasă! Tu te-ai aşeza vreodată pe un scaun după un băiat ce a avut anal? Fetele nu se pun la socoteală, evident.

Nu mai pleacă

Matincă Angela Sârbu a conştientizat într-un final că părăseşte prematur funcţia ei de director al MU1, atâta timp cât mafia homosexuală nu a fost încă înfrântă şi cere difuzarea unui film la tv-ul public, iar dinozaurii din sistem riscă să pună mâna pe funcţiile cele mai călduţe, dar cert e că Jana d'Arc a audiovizualului public şi-a retras cererea de demisie in extremis, la şedinţa de astăzi a Consiliului de Observatori.

Nu-i exclus că la fel s-a întâmplat şi la ambasada RM din Cehia, unde se profila o funcţie vacantă. Dar asta e, ce să-i faci, nealegerea preşedintelui RM creează haos şi compromite şanse de promovare...

Referinţe: http://indubitabel.blogspot.com/2011/12/fraierii-din-blogosfera.html

Un deputat strică un buletin, şi zece (mii de) gazetari au subiect de discuţie

Trebuie să recunosc că am avut azi trăiri extrem de neplăcute, în timpul alegerii Preşesintelui. Mă temeam foarte tare că, dacă va fi ales, gazetarii di la Moldova nu vor mai avea subiecte de discuţie. Acum am respirat uşurat. Până pe 25 decembrie, vor avea cu ce să-şi scarpine limba.

Mai mult, acum au şi un nou subiect, foarte profund, de dezbătut: cine a deteriorat un buletin de vot. Chiar, oare cine l-a deteriorat? Nimeni din voi nu ştie? Mă tem că vor înnebuni gazetarii de curiozitate şi nedumerire, cel puţin până pe 25 decembrie.

Fraierii din blogosferă

Blogherimea patetică moldavă a sărit să deplângă demisia directoarei unui post public RATAT de televiziune, prezentându-ne situaţia ca pe una contrarevoluţionară, în care o Jana d'Arc aborigenă este răpusă de forţele răului, după o luptă acerbă şi inegală.

Unul din ei spune că moralista intransigentă ar fi victima mafiei homosexuale, pentru că s-ar fi opus, ca o familistă adevărată care este, difuzării unui film la MU1 cu tematică homosexuală. Altul, că ar fi răpus-o dinozaurii, în lupta ei cu SISTEMUL. Auziţi, cică cu SISTEMUL!!!

În realitate, se pare că madam Sârbu şi-a găsit un loc de zece ori mai călduţ, confortabil şi mai bine plătit decât vechiul job, adică diplomat la ambasada din Cehia.

Tare îmi pare rău de blogherii blegi şi patetici, dar nu sunt eu vinovat că sunt paranoici şi văd doar martiri, eroine, baricade şi căpcăuni, în loc de oportunişti, profitori, fotolii călduţe şi poveşti cu zmăy.

Indecisul Voronin

După ce a declarat că destrămarea imperiului sovietic a fost o adevărată catastrofă pentru RMoldova, deoarece aceasta e o ţară mică, fără resurse, respectiv şi fără potenţial de dezvoltare, Voronin s-a răzgândit brusc la manifestaţia comunistă din PMAN, de acum câteva zile, declarând exact inversul. Adică RMoldova se poate dezvolta ca o ţară independentă, pentru că dispune de toare resursele necesare.

Când a minţit Voro: în primul caz sau în al doilea? Ori în ambele? Asta numai PCRM, Grenada şi cu Tkaciuk pot să ne-o spună.

Faţă religioasă întristată

Călugărul Baştovoy e foarte întristat că mitropoliei RMolovei i-a fost refuzată o frecvenţă radio pe motivul partizanatului politic. Cum, Marchel de Bălţi nu va putea afurisi în direct, de la radio, guvernarea AIE, nu va putea îndemna enoriaşii la nesupunere şi decreta o eventuală rebeliune comunistă drept una sfântă? Vaaaiiii, ce păcat. Cât de necreştineşte este.

În altă ordine de idei, dar cu aceeaşi rasă, Başto se mai arată indispus de faptul că, la angajare, ziariştii vor trebui să răspundă la întrebarea: “Cum veți reflecta legea antidiscriminare?”. Iaca dacă îi întreba ce părere au despre Jesus, puparea moaştelor şi alte minunăţii, era altă mâncare de peşte...

Nazism incipient la canalele tv ruseşti

Este inimaginabil cum într-o ţară imensă ca Rusia, cu sute de minorităţi etnice, cu populaţii cu pielea pigmentată diferit, cu tăietura diferită a ochilor să se facă haz de necaz pe seama unui om doar pentru că are pielea de culoare neagră. După ce am vizionat filmuleţul de mai jos, am constatat surprins că RMoldova e mult mai avansată în planul democraţiei şi al corectitudinii politice decât Rusia.

Deci, în Rusia e ruşinos să fii altfel decât alb, implicit, numai un descreierat ar putea îndrăzni să candideze la funcţia de preşedinte al ţării, dacă e de origine africană. Şi ei ne predau periodic lecţii de cosmopolitism şi internaţionalism! Sărmanele minorităţi etnice din Rusia...

Dar cel mai tare i-a deranjat pe rusnacii de la canalul Rossia că Onoje se autoidentifică drept român şi că militează împotriva prezenţei armatei ruse în Transnistria şi a rusificării. Respectiv, concluzia se impune de la sine: Onoje ar fi un agent american în RM, însărcinat cu exportul revoluţiei.

Naziştii incipienţi s-au distrat nu doar pe seama lui Onoje, ci şi a moldovenilor: afro-moldovaşka, gordaiya Moldavia (mândra Moldovă) şi alte sintagme rostite cu un aer batjocoritor, vorbesc de la sine despre dispreţul şi aroganţa nemărginită a majorităţii ruşilor faţă de alte etnii, considerate "ciukcea".

Emisiunea în cauză e mai elocventă decât o sută de sondaje referitoare la toleranţa interetnică din Rusia. Mai mult, discursul lor antimoldovenesc, rasist (antiafrican), ne spune foarte multe despre problemele lor în planul respectării drepturilor minorităţilor etnice, despre dispreţul pe care-l manifestă vizavi de ruşii nestandard, indicând clar cine e considerat cu adevărat rus în Rusia, şi ce calităţi contează în identificarea cuiva drept rus la ei.

Onoje ar fi un bun preşedinte

Probabil, faptul că a luptat pentru cetăţenie aproape 10 ani, sau chiar mai mult, l-a făcut pe Onoje să-şi conştientizeze cu adevărat calitatea de cetăţean, spre deosebire de majoritatea covârşitoare a basarabenilor. Care, dacă se dezamăgesc de politică, dacă nu văd raiul construit în decurs de doi ani, se bosumflă şi declară că vor merge la frigărui în caz de anticipate. De fapt, n-ar fi o premieră. Şi pe timpul lui Voronin nu ieşea aproape nimeni în stradă, preferând frigăruile. Nu le păsa dacă li se respectă drepturile sau nu.

În filmuleţul de mai jos, afro-moldoveanul îi dă o replică demnă unui viceministru de externe nedemn, care s-a arătat deranjat de mirosul unui protestatar ce a uitat să se parfumeze cu parfumuri franţuzeşti înainte de a-i ieşi în cale.

Să recunoaştem, nu fiecare e în stare să devină patriot al unei ţări de adopţie într-un răstimp atât de scurt, dacă mai punem la socoteală faptul că e destul de dificil să te adaptezi la nişte condiţii total diferite de ale ţării de origine. Şi când culoarea pielii, cel puţin, nu te lasă să te ascunzi în mulţime, fiind şi un criteriu sigur de discriminare.

Personal, dacă proaspătul moldovean se hotăra să candideze (evident, dacă era vorba de alegeri directe), l-aş fi votat fără să stau prea mult pe gânduri. Mai ales în contextul politic actual, când clasa politică aborigenă e de tot rahatul.

De ce unii poki sunt fericţi, iar alţii îndeobşte preafericiţi???

Discuţie mucalită în tren între un soţ şi o soţie, trecuţi de prima tinereţe.
- Da de ce, mă rog, o fi atât de fericiţi şi preafericiţi poki iştia? - se întrebă nedumerită soţia
- Cum, de ce? Tu dacă ai avea casă cu 2-3 nivele, maşină luxoasă şi n-ar trebui să mergi la prăşit, n-ai fi preafericită? - îi răspunse soţul.
-Da, aşa e. Popa din localitatea noastră are un câine mare cât gardul, de vreo 3 metri şi nu poate nimeni să-i intre în ogradă...

Aş fi ascultat cu mare plăcere discuţia lor ce începuse să mă distreze copios, dar a trebuit să cobor la staţia mea.

Hei, n-ai voie să filmezi!

Ştiţi pentru ce sunt carabinerii la RMoldova? Evident că ştiţi! Dar vă chinui şi eu un pic cu întrebări retorice. Paţanaşii ăştia inconştienţi se războiesc cu cameramanii când aceştia îi filmează şi consideră că nu e de datoria lor să intervină când cineva e agresat, mai ales când e vorba de aceeaşi reporteri antipatici. Ei intervin numai atunci când le porunceşte şeful. În rest, nu se încumetă. Că doar n-or părăsi patrula şi patrularea din cauza încălcării ordinii publice de către cetăţenii neserioşi. N-au decât să se descurce singuri, că-s mari, cu buletin în buzunar şi vaccinaţi.