marți, 29 noiembrie 2011

Săruturile stradale gay, copiii şi întrebarea lor sacramentală

Am ieşit cu nepotul meu în oraş, la plimbare. Lângă un magazin, o Doamne!!!!, se sărutau doi tineri, doi băieţi falnici ca nişte brazi. Inima mi s-a scurs în călcâie. Mă uit cu coada ochiului la nepoţel, să-i văd reacţia. Aştept încordat întrebarea sacramentală. Dar piciul, indiferent, mă întreabă când am de gând să-i cumpăr îngheţata preferată şi dacă nu m-am răzgândit în privinţa vizitării circului, unde era în trecere o trupă celebră de acrobaţi, clovni, elefanţi dresaţi.

Ceva nu-i în regulă aici. Poate nu e normal nepotul? De ce nu-i pasă ce se întâmplă în faţa ochilor? De ce nu mă întreabă nimic? Oare nu e evident că ar trebui să se mire că doi băieţi se pupă în faţa lui, în loc de un băiat şi o fată?

Resimt un disconfort şi o iritare crescândă. De ce oare nu mă întreabă??? Nu este evident că se pupă cine nu trebuie? Şi de ce nu se arată deranjat? De ce nu are o înfăţişare şocată?

- Hai să mergem mai repede, că întârziem, mă trase el de mânecă când a văzut că m-am oprit în loc şi privesc ostentativ la băieţii ce se sărutau, fără să-mi pună nici de data asta întrebarea Paraziţilor obsedaţi.
- Nu mai mergem, i-am răspuns eu dezamăgit. Eşti prea mic ca să înţelegi ce se întâmplă pe scenă.

luni, 28 noiembrie 2011

Necunoaşterea limbii române la angajare nu contează în Brazilia, dar în RM?

În timp ce moldovenii vor fi nevoiţi în curând să susţină un examen la cunoaşterea limbii ruse (contra unei sume de bani evident), în cazul în care au plecat în Rusia, ca să muncească acolo, la noi se mai pune problema discriminării cetăţenilor de alte etnii la angajarea lor în câmpul muncii atunci când nu cunosc limba română.

E cam ciudată chestia asta, nu găsiţi? Problema se pune la fel şi în ţări ca Franţa, Anglia, Germania, Spania etc.? Că de Rusia nici nu mai vorbim. Să înţelegem că dacă în Franţa cineva nu e acceptat la un job din cauza că nu cunoaşte franceza, cazul e catalogat drept discriminare?

Îmi imaginez acum o situaţie. Proprietarul unui magazin de la Chişinău ori Orhei cunoaşte numai româna, şi scoate la concurs două joburi: de vânzător şi femeie de serviciu. Deşi la concurs s-au prezentat mai mulţi candidaţi, nu a fost ales niciunul, din mai multe motive: pe unii din cauza slabei pregătiri profesionale, iar pe alţii - din cauza necunoaşterii limbii române. E vorba de discriminare aici?

Să admitem că o vânzătoare ar fi obligată să cunoască ambele limbi pentru că, în virtutea meseriei, e obligată să comunice cu clienţi de diferite limbi. Dar se pune întrebarea de ce e obligată să cunoască limba română femeia de serviciu? Păi, nu trebuie să înţeleagă ea indicaţiile şefului. Dacă acesta se arată nemulţumit de prestaţia ei, cum ar trebui să procedeze ca să n-o streseze cu limba româna şi să nu se lase cu discriminare? Poate să meargă el însuşi la cursuri de limbă rusă? Sau să-şi angajeze traducător cu salariu de 3-4 ori mai mare decât al femeii de serviciu? Sau în general, să renunţe cu totul la job şi să spele el însuşi podelele?

Ce să facă sărmanul şef în acest caz ca să nu discrimineze, ia spuneţi şi voi? Pleeeeeeeaaaaaase....

vineri, 25 noiembrie 2011

Gazetari de la şcoala lui Stalin

Ziariştii moldavi mă fac foarte des să-mi amintesc de timpurile staliniste, de bucătăresele activiste care-i sugerau judecătorului la proces pedeapsa pentru duşmanul poporului, strigând isteric "Rastreleati!". Mai nou, ziaristele de la multe publicaţii moldovneşti (zic ziariste, pentru că, de regulă, şi în acest domeniu există diviziunea muncii pe bază de sex: majoritatea reporterilor sunt femei, însoţite de cameramani care, în majoritatea lor sunt bărbaţi), în goană nebună după senzaţional, au proclamat unanim că poliţiştii au prins maniacul de la Durleşti. Evident, dacă poliţiştii au reţinut pe cineva, respectivul e deja vinovat. Doar poliţia nu reţine pe nimeni fără vină! Ştiu ele ce ştiu gazetarele noastre ;)

Dragi gazetari, oare nu înţelegeţi cât de limitaţi sunteţi, cât de complici puteţi fi la fabricarea unui dosar atunci când confundaţi activitatea angajaţilor MAI, ai procuraturii cu cea a judecătorilor. Reţinerea unui cetăţean de către poliţişti nu înseamnă automat verdict de judecată. Când o să înţelegeţi nişte lucruri elementare?

P.S. Imaginea e preluată de pe Internet, şi în ea nu este niciun maniac ori asasin în serie.

miercuri, 23 noiembrie 2011

Satele moldoveneşti nu au canalizaţii

La New-Costeşti s-o dat în exploatare o şosea, prilej pentru mare chef mare. Un taraf, un sobor de preoţi glumeţi, poeţi ai neamului care ciugulesc din pâinea ritualică cu sarea deasupra şi prosopul naţional de dedesubt...

Mi-ar fi plăcut, dacă tot s-a făcut mare caz dintr-o banalitate, să fi fost prezenţi la ceremonie, în calitate de invitaţi speciali, unii din donatorii externi (mai mult ca sigur că drumul a fost construit din fonduri europene) şi constructorii. Totuşi, s-a dat preferinţelor oamenilor în rase, de parcă ar fi fost vorba de inaugurarea unei biserici ori răstigniri.

Asta e, la moldoveni pokii îs pe primul plan, indiferent că e vorba de ritualuri funebre, nupţiale ori de tăierea panglicilor la darea în exploatare a şcolilor, drumurilor etc.

Mi-a plăcut şi cum a recitat o poezie un tribun al neamului, care părea să ţină piept oştirilor păgâne, sau performa un ritual de exorcizare voodoo, sau părea să fie un amerindian ce se războia cu duhurile tribului natal etc. Presupun că sărmanii consăteni nu înţelegeau de ce se răsteşte şi gesticulează hartistul, dar dacă e praznic...

Totuşi, e bine să poţi fi oportunist. Azi pupi biletul de partid comunist, mâine icoana şi treci prin lume confortabil şi prosper. Nu ca alţi rataţi, care nu ştiu cu ce se mănâncă viaţa.

Apropo, suntem în secolul 21 deja. Ne bucurăm de parcă l-am apucat pe Isus de picioare pentru că s-a construit sau renovat un drum?! Mai înţelegeam dacă guvernul ori vreo companie străină investea în crearea de locuri de muncă în localitate, în nişte proiecte care să-l fi scos din Evul Mediu pe săteni. Dar să orăcăieşti entuziasmat cu orice prilej...

luni, 21 noiembrie 2011

Viceministrul Popov deranjat de mirosul lui John Onoje, ceea ce-l face să creadă că e dirijat de cineva din spate

După ce se arată deranjat de mirosul pe care îl emană un protestatar, viceminstrul de externe Popov se mai lansează şi în deducţii conspiraţioniste vizavi de protestul organizat de John Onoje. Cică, aici ceva pare necurat şi omul ăsta sigur nu e de capul lui. Cineva stă cu siguranţă în spatele lui. Parcă nu se vede că e montat? Mai ales că pute de la el. De la acest om de culoare.

Şi care ar fi fost problema chiar dacă şi ar fi fost îndemnat de cineva să protesteze? E o formă de protest interzisă? Se specifică undeva în legislaţie că e interzis ca cineva să fie "montat" ca să protesteze? Adică, cam ce reacţie ar trebui să avem noi, vulgul? Cam ceva de genul ăsta: "Aaaaa, deci cineva îl plăteşte ca să protesteze??? Poate chiar cineva de peste hotare? Nu cumva miroase aici a uzurpare a puterii în stat? Şi în general ce caută el acolo? E cam suspect. Închideţi-l imediat! La puşcărie ori ospiciu! Nu se vede că e nebun? Oamenii s-au săturat de proteste. Mai bine ar munci. Să ia sapa şi să meargă la prăşit!".

Nici nu e de mirare că poliţiştii intervin indiscret, cu scopul de a intimida, când un cetăţean sau altul încearcă să-şi exprime revolta în faţa unei instituţii publice, dacă un demnitar de rangul lui Popov are nedumeriri de genul celor exprimate în filmuleţul de mai jos. Să nu-i fi spus nimeni oare că ipostaza de persoană publică, de funcţionar de rang înalt e puţin diferită de a unui cetăţean de rând?





duminică, 20 noiembrie 2011

Nu fă ce face popa, dne feri!

Am remarcat de multe ori cum statul nu se implică în infracţiuni evidente săvârşite de preoţi, lăsându-le pe seama judecăţii busericeşti, a sinodurilor. Există vreo prevedere în legislaţia laică care să stipuleze că unele crime pot fi cercetate şi elucidate de alte organe decât de cele de stat? Fiecare branşă profesională e în drept să se substituie instituţiilor abilitate şi să-şi instituie propria anchetă, ori privilegiul e acordat doar castei sacerdoţilor?






În altă ordine de idei, cam câţi copii tre' să se înece pe la botezuri ca părinţii să renunţe înfricoşaţi de a le mai considera obligatorii, preocupaţi de viaţa propriilor copii, nu de ritual? Că ar avea şi ei o parte din vină aici, nu credeţi?



joi, 17 noiembrie 2011

De de IDITE NAHUI PARTY nu ne oferă o alternativă?

De exemplu, ar putea să se transforme într-o formaţiune politică care să măture toate partidele impotente din Parlament. Să ne arate un model de potenţă. Că la frigărui orice imbecil poate merge, nu trebuie multă minte pentru asta.

Problema e că, de cele mai multe ori, rmoldovenii se pot uni în cuget şi simţiri doar când e vorba să facă ceva rău, destructiv. Vrei să faci o gaşcă mafiotă? În doi timpi şi trei mişcări găseşti paţani di treabă, care să te însoţească în proiect. Cred că grupările criminale organizate care taie şi spânzură în satele şi orăşelele basarabene, demult au întrecut numărul ong-urilor active. Dacă într-un mijloc de transport public o să-i ceri şoferului să nu mai fumeze, să-şi dea mai încet manelele ori să nu vorbească la mobil şi să conducă doar cu o mână, imediat vei fi apostrofat de restul călătorilor, care se vor solidariza pios şi necondiţionat cu victima de la volan: un sărman muncitor, ca si ei, ce nu e lăsat să conducă în voie, să-şi facă meseria.

Cam aşa-s rmoldovenii, în majoritatea lor. Dezamăgiţi, prikalişti, paţani care se asociază în grupuri doar dacă e să comită nişte ilegalităţi şi numai buni pentru mineriade. E un caz fericit pe plai când cei ce vor să schimbe ceva nu sunt luaţi în furci şi puşi la respect.

marți, 15 noiembrie 2011

Rmoldovenii "s-o dezamăjit în" politică :(

Rmoldovenii (mai ales tinerii) se cred spirituali pentru că ar boicota nişte eventuale anticipate. Eu cred că-s nişte rataţi, de fapt. Şi vor sta tot timpul sub călcâiul comuniştilor, pe care nimic şi niciodată nu-i plictiseşte ori dezamăgeşte.

Să admitem că partidele parlamentare actuale n-au făcut absolut nimic ca să îndreptăţească aşteptările şi speranţele electoratului. E greu să fie penalizate în bloc şi la anticipate să nu rămână niciunul din ele acolo? Doar sunt o mulţime de partide extraparlamentare. Poate-s la fel de incompetente ca şi acestea pe care le şutăm din forul legislativ suprem, dar de ce să nu le dăm o şansă? Şi de ce nu am institui o practică a penalizării partidelor care nu fac nimic, prin expedierea lor în afara politicii mari?

Ca nişte disperaţi de meserie, tinerii şi mai puţini tinerii electori bolânzi di la Moldova se proclamă dezamăgiţi şi, bosumflaţi, îi lasă pe alegătorii bolşevicilor să le decidă soarta. Pentru că ultimii sunt mai puţin pretenţioşi şi ştiu mai bine ce vor. Poate doar Apocalipsa i-ar împiedica să se prezinte la cabina de vot.

Atitudinea asta de mioare care se cred sublime când nu se mai implică în alegeri parlamentare ori de alt gen, pentru că s-o dezamăjit în politică, le şi face, de fapt, pe unele partide considerate importante, să se creadă de neînlocuit.

În realitate, electoratul e de vină, opţiunile lui politice invariabile de două decenii încoace. El e impotentul adevărat, care arată cu degetul spre alţii. Singura deosebire este că partidele alese nu se bosumflă. Dimpotrivă, rămân în parlament şi fac tot posibilul să-şi păstreze fotoliile.

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Să fie chiar atât de straşnice anticipatele?

Nu vă pare că Greceanka are pretenţii prea mari? Vrea preşedinte de ţară, şi gata. De parcă ar fi născut-o maică-sa preşedintă de ţară. O funcţie de ministru nu-i ajunge? Vrea să se cocoţeze direct pe tron? Dar pare să fie, totuşi, destul de compromisă ca să înainteze pretenţii atât de exagerate. La fel şi Dodon. O fi având el pondere în urma noii configuraţii create, dar ar trebui să fie un pic mai modest, totuşi. Cu doar 3 oameni şi cu un traseu care numai Satanail ştie unde poate devia, ar trebui să facă mai puţine nazuri şi să nu ne vândă cioara din gard. Şi lui i-ar ajunge o funcţie importantă în guvern sau Parlament, dar nu una cheie, totuşi.

De fapt, cei ce se tem de alegeri anticipate, nu-i nelinişteşte viitorul ţării, după cum pretind, ci viitorul fotoliilor. Ba nu, îmi retrag afirmaţiille defăimătoare şi pripite. Pe Greceanâi n-o interesează funcţia. Ea vrea doar să fie preşedinte de ţară tot pentru binele nostru. Nimic mai mult.

Totuşi, ar fi destul de naşpa ca oligarhii noştri ori bolşevicii din opoziţie (care nici ei nu umblă cu pantalonii rupţi în fund) să piardă funcţii, electorat, pârgii de influenţă. Simţiţi cum ţară începe să sufere? Cum geme şi suspină?

duminică, 6 noiembrie 2011

Religioșii

Viața mea a devenit mult mai ușoară și confortabilă când am conștientizat că există o categorie numeroasă de oameni, a căror opinii, valori și principii nu mă interesează deloc. Indiferent ce-ar afirma ei, nu pot reacționa decât prin hohote sardonice de râs. Enunțurile lor sunt atât de caraghioase, aberante, fantasmagorice, de ospiciu, încât dacă le-aș lua în serios, cu siguranță că aș merita să fiu internat la o casă de nebuni. Respectiv, nu mi-a rămas decât să-mi satisfac impulsurile naturale ale organismului și să râd pe săturate. Adevărată sănătate, zău!

vineri, 4 noiembrie 2011

Chirtoacă cel dur despre supuşenia cetăţenilor

Agresarea sălbatică a unui poliţist rutier de către un jmeker cu o maşină luxoasă l-a făcut pe Chirtoacă să ne ţină o prelegere despre democraţie, reguli asumate, supunere etc. care se opun în bloc haosului şi anarhiei. O spunea cu atâta patos, încât s-a emoţionat şi era să izbucnească el însuşi în plâns, de propriul discurs care l-a mişcat nespus de mult.

Întâmplarea a fost, într-adevăr, oribilă. Dar acolo poliţistul a fost "vinovat" că nu a fost suficient de puternic, că nu poseda procedee de luptă care să-i permită să imobilizeze infractorul. Ar fi putut, cel puţin, să-şi alerteze colegii, să-i vină în ajutor, dacă presupunea cel puţin că are în faţă un potenţial criminal periculos. Faptul că nu a intuit consecinţele, tot nu e în favoarea lui.

Totuşi, nu poliţistul m-a făcut să-mi pun anumite întrebări, ci primarul Chirtoacă, care pretinde că poliţiştii ar trebui să acţioneze dur, să aplice forţa în cazul în care cetăţenii nu se SUPUN ordinelor lor. Se ştie cât de instruiţi sunt angajaţii poliţiei naţionale, că ei acţionează orbeşte la ordinul superiorilor fără să-şi pună problema legalităţii acţiunilor lor. Îmi imaginez ce s-ar întâmpla dacă poliţiştii îi vor urma îndemnul şi vor începe să-i dărâme la pământ pe cetăţenii ce ies în stradă să protesteze şi care nu acceptă, pe bună dreptate, să se conformeze ordinelor poliţiştilor, mai ales în civil, care le cer să execute tot felul de aberaţii născute ad-hoc în capurile lor.

În cazul poliţistului agresat, nu s-a pus nici pe departe problema interpretării, a modului în care urma să acţioneze angajatul MAI. Infracţiunea era pe faţă, şi el nu trebuia decât să aplice forţa. Nu a făcut-o cel mai degrabă nu pentru că se îndoia de justeţea acţiunilor lui, ci pentru că nu avea o pregătire fizică corespunzătoare. Totuşi, nimeni nu-l împiedicase să alerteze un echipaj de poliţie care să reţină infractorul şi să-i aplice tratamentul corespunzător.

Totuşi, cred că Chirtoacă ar trebui să fie un pic mai puţin populist şi să-şi amintească în ce ţară trăieşte, ce filme circulă pe Internet cu poliţişti rutieri şpăgari. Cum se va proceda în aceste cazuri? Le dăm şi lor undă verde? Să pună cătuşe şoferilor nesupuşi, adică care refuză să plătească mită? Căp la noi, se întâmplă foarte des ca cetăţenii "nesupuşi" să fie confundaţi cu criminalii de drept comun.

joi, 3 noiembrie 2011

Intelectuali, Ţuţea, americani etc.

Am încercat să găsesc nişte filmuleţe cu tovarăşii scriitori şi intelectuali vestiţi, cu o imagine şi acum frumoasă la români (nu mă refer la Păunescu ori Vadim Tudor), care îl aplaudau frenetic, în picioare pe Ceauşescu, la adunări de partid, iar acum sunt incluşi în manuale şcolare. Filme pe care le-am vizionat anterior, dar, cu părere de rău, aşa şi n-am reuşit să le găsesc. Evident, s-o fi păstrând ele pe undeva, pe nişte situri mai obscure, unde nici măcar Nea Gogu nu are acces, cu tot cu motorul lui de căutare.

Totuşi, e destul de ciudat că filme documentare cu o vechime de doar câteva decenii, care ne prezintă imagini compromiţătoare cu genii ale poporului român de pe ambele maluri ale Prutului, pot fi găsite atât de greu. Acum putem să ne delectăm doar cu cuvântări de condamnare a comunismului ceauşist ori de altă sorginte, rostite după moartea tiranului de cei ce-l adulau când acesta era la putere. Scriitorii basarabeni s-au reprofilat pe discursul patriotic, după ce devenise specialişti în elogierea PCUS şi a lui Lenin, iar de cei de peste Prut, un pic mai cultivaţi, au adoptat şi ei un discurs convenabil, prefăcându-se că nu mai ţin minte nimic din ceea ce s-a întâmplat doar cu câteva decenii în urmă, că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute.

Deci, nu e surprinzător că nu s-a schimbat mai nimic în starea de lucruri, că mentalitatea comunistă e cea mai prezentă în societate. Şi uitarea, evident, va fi urmată de repetarea aceloraşi evenimente din care n-am reuşit să învăţăm nimic.




marți, 1 noiembrie 2011

Căminele studenţeşti - focare ale resovietizării

Căminele studenţeşti se pare că vor fi celulele ce vor demara resovietizarea în forţă a RM. Şi asta pentru că intendentele obtuze din cadrul acestor clădiri semidărăpănate s-au autoabilitat cu puteri supranaturale. Deci, fiinţele astea groteşti şi ridicole au transformat căminele în ceva ce seamănă a detaşamente de pionieri, de cercetaşi etc.

La căminul nr.5 al Universităţii Pedagogice "Ion Creangă", de exemplu, s-a constituit o structură foarte complexă, ramificată, pe verticală (în sensul bolşevic al termenului), cu intendenta pe tron, şi cu studenţi silitori, aleşi în calitate de şef de etaj (sic!), care convoacă periodic adunări de etaj :), ca să-i muştruluiască pe studenţi că nu sunt suficienţi de milităroşi şi nu se supun întrutotul regimului cazon, ideal pentru zbirii kafkieni ce au preluat conducerea acestor sinistre lăcaşe.

Mai mult, şefii de etaje au registre în care consemnează absenţele studenţilor de la adunările lor solemne de etaj. Exact ca la armată. Îmi imaginez cât fast şi solemnitate emană adunarea generală a căminului, cu cei 5 şefi de etaje (în cazul în care căminul are doar 5 etaje, evident) şi cu intendenta supremă pe tron!!!