Vrem obligaţii şi îndatoriri pentru Biserică, nu doar drepturi!

Mă întreb când RM e mai supusă influenţei ruseşti: atunci când Voronin adresează o scrisoare plină de rugăminţi lui Alexei al II-lea, în care îl imploră să se delimiteze de Pasat şi să ia măsuri cu Kantarean, şi toată lumea aşteaptă plină de speranţă că vladîca Rusiei îl va chelfăni pe cel al întregii RM, sau când cuplul Kantarean/Pasat se produce brutal în politica moldavă, în callitate de promotori ai intereselor ruseşti?

Acum Voronin ne apare ca un soi de salvator nesperat al naţiunii, fiind prezentat ca un politician neutru, echilibrat, care ştie să separe laicul de religios. Dar poate că ăsta şi este scenariul de bază! Ca şi în România, acum 10-15 ani, când Vadim Tudor a fost scos la rampă, Ion Iliescu căpătând pe loc alura unui adevărat european pe fondul trogloditului de la România Mare.

Totuşi, n-ar fi fost mai simplu ca activitatea politică a bisericii din RM să fie reglementată local, la Chişinău? De ce adică politicienii s-ar umili în ultimul hal apelând la instituţia unui stat străin pentru a normaliza lucrurile în propria ţară? De ce nu se lucrează asupra legislaţiei în domeniu? Ca Biserica să mai aibă obligaţii şi îndatoriri, nu numai drepturi.

Etichetări "glumeţe"

Cei de la Jurnal TV comit gafe grosolane, impardonabile. Mai nou, au postat un articol cu titlul: "Macaronarii pleacă acasă?". Deşi presupun că autorul a intenţionat doar să-şi afişeze orizontul enciclopedic, să ne arate că ştie şi el cum sunt porecliţi ori etichetaţi italienii, totuşi titlul mi-a părut total neinspirat, ca să nu-i zic idiot.

Presupun că, în curând, va mai apărea un articol, de data asta întitulat "Mâncătorii de broaşte se întorc în Hexagon". Doar şi Franţa s-ar putea să nu treacă de faza grupelor. Apoi, ca să nu se lase cu discriminare, am putea trece la porci, boi, curcani, yankei, negrotei, pieile roşii, faşâşti etc. Să facem parte dreaptă tuturor.

Securitatea e mai presus de orice

Proaspăt convertitul ziarist de la "Moldavskie vedomosti", Dmitrii Ciubaşenco, care s-a lansat cu fast în politică alături de Pasat şi Kantarean, susţine că toţi cei ce nu le susţin demersul privitor la introducerea Bazelor Ortodoxiei în calitate de disciplină şcolară obligatorie sunt dirijaţi de politicieni. E tare Dima ista! Crede că toţi sunt capabili de pavaroati de estea pe care le face el, maestrul în viraje. Îşi imaginează că toţi se prostituează, indiferent de idee, vajna banu' să iasă. El paţanu nu realizează că religia băgată pe gât poate provoca greaţă, scârbă, repulsie unei părţi importante a societăţii. Că tineretul, în special, n-a cresut în grote şi că îşi poate asuma liber şi fără nicio mustrare de conştiinţă ateismul vesel în dauna credinţei sumbre.

Dar ai vrea foarte tare ca ONG-urile să susţină introducerea religiei obligatorii în şcoală, nu-i aşa dle fost ziarist şi actual politician? Doar asta v-ar propulsa în Parlament. Bani mulţi, funcţie înaltă, viaţă uşoară, la călduţ iarna şi la răcoare vara, îmbrăcat la costum, nu în salopetă unsuroasă. Ia ce bine ar mai fi să vă sprijine ONG-urile în demersul vostru de aservire a societăţii instituţiei ecleziastice.

Şi apropo, de ce manifestaţi atâta discriminare? ONG-urile care militează pentru predarea obligatorie a religiei în şcoală nu sunt dirijate de politiceni? Dacă tot faceţi afirmaţii deşănţate, de ce nu precizaţi şi căror partide se supun ONG-urile ce se împotrivesc idiotizării religioase a copiilor? Că aşa şi eu pot susţine că am descoperit elixirul vieţii şi să nu ofer în acelaşi timp nicio dovadă.

Aaaaa, am înţeles. Voi doar nu sunteţi politicieni, ci slujitori ai Domnului, care vor numai binele ţării, securitatea ei. Voi sunteţi în afara oricăror bănuieli. Asta e, securitatea e mai presus de orice.

Eroii la moldovenii sovietici

Mi-am pus de mai multe ori întrebarea de ce moldovenii cei uzitaţi pe post de carne de tun în războaiele sovieticilor sunt totuşi foarte ataşaţi de simbolurile care le amintesc de evenimentele traumatizante la prima vedere. Îi mai înţeleg pe veteranii de alte etnii care s-au instalat în RSSM imediat după al Doilea Război Mondial şi care şi-au legitimat tot timpul statutul de eliberatori prin declaraţiile ritualice vizavi de eroismul şi sacrificiul lor, fiind promovaţi intens de URSS în trecut şi de Rusia în prezent. Dar nu i-am înţeles niciodată pe moldovenii din diferite generaţii, care au luptat în diverse războaie ale sovieticilor pe care le-au receptat ca fiind ale lor şi de care s-au ataşat foarte mult, păstrând amintiri confecţionate de creatorii artisitici ai Imperiului (nu e acelaşi lucru să ucizi oameni şi  să-ţi prezinţi crima drept act de eroism, mai ales pentru cei cu patru clase; procesul necesită ateliere separate). În cele din urmă, am ajuns la anumite concluzii.

În primul rând, moldoveanul care a fost împins în cele mai fierbinţi conflicte de pe planete, în cele mai murdare războaie şi a ajuns să creadă balivernelor eroice ale ocupantului este de regulă neinstruit, incult. Aşa cum se obişnuieşte la moldoveni, copiii, în special din mediul rural, sunt un segment marginal şi de cele mai multe ori părinţii îi neglijează, nu le acordă atenţia cuvenită, considerând că odraslele lor nici n-au nevoie de comunicare, de interactivitate cu adulţii. Doar oricum îs mici şi nu înţeleg nimic. Deci, de mici copii, moldovenii cresc înstrăinaţi, cu un acut sentiment al insignifianţei lor.

Mulţi din ei poate că ar şi fi murit cu sentimentul că nu sunt necesari nimănui, că anonimatul este a doua lor natură, dacă cineva de peste şapte mări şi şapte ţări nu le-ar fi deschis nişte orizonturi, înrolându-i în una din cele mai puternice armate din lume, expediindu-i prin ţări europene, asiatice sau africane. Unii din ei s-au făcut remarcaţi în lupte şi au fost decoraţi. Apoi, anual, s-a încetăţenit tradiţia de a organiza cu diverse ocazii evenimente festive, ceremonii în cinstea lor, în cadrul cărora elevii erau târâţi pe post de papagali la strigat poezii, iar adulţii - pe post de maşini de aplaudat. Lumea a fost dresată să-i recepteze ca pe nişte vaci sfinte, iar ei au început să-şi ia în serios rolul, pretinzând din ce în ce mai multe drepturi şi privilegii în dauna restului populaţiei "neeroice".

Acum înţeleg de ce toate categoriile de veterani războinici sunt extrem de ataşaţi de trecutul sovietic, de Imperiul care s-a jucat cu soarta lor. Pentru că victimele au avut ocazia să iasă, o dată sau de câteva ori pe an, din anonimat, să se simtă eroi, importanţi şi necesari. Războiul a fost unica lor şansă de a ieşi în evidenţă, de a fi consideraţi un soi de supraoameni, de a-şi depăşi condiţia. De aceea, ei nu-i vor urî niciodată pe cei ce i-au antrenat în război, unde poate că au fost mutilaţi psihic. Dimpotrivă, cei ce le-au pus în pericol viaţa, folosindu-se de ei în cel mai josnic mod, vor ocupa întotdeauna un loc de cinste în memoria şi imaginarul lor, de eroi moldoveni.