joi, 30 decembrie 2010

Komuniştii s-au bosumflat: "RM e trădată!"

Partidul comuniştilor moldoveni nu s-a dezminţit nici de data asta. Au ei o fixaţie. Să considere că partidul lor reprezintă întregul popor. După ce au aflata de decizia lui Lupu de a se întorloca cu partidele de dreapta, membrii marcanţi ai PCRM au reacţionat în maniera care le este specifică.

Mai întâi Mişin a declarat că Marian Lupu a trădat întregul popor. Adică electoratul comuniştilor este întregul popor. Nostim, nu-i aşa? Apoi a venit rândul lui Dodon să susţină aceleaşi enormităţi. Cică PD-ul va fi în opoziţie cu întregul popor. Nu ca PCRM, care va fi doar în opoziţie parlamentară.

Aşteptăm cu sufletul la gură să-şi expună poziţia la temă şi ceilalţi membri de frunte ai PCRM, în special Voronin, Grecianâi, Tkaciuk, Petrenco, Munteanu, Reşetnikov, Sârbu şi toată Kantora.

miercuri, 29 decembrie 2010

Cu Anu' Nou!

Mare forfotă la Piaţa centrală. Se apropie Revelionul şi toţi vor să mănânce mai mult ca în zilele obişnuite. Din când în când trec oameni îmbrăcaţi în haine ponosite, cu nişte brăduţi jalnici subţioară, de parcă i-ar fi găsit într-o gunoişte, aruncaţi după Revelionul de anul trecut. De ce-o fi cheltuind din puţinii bani pentru chestii din astea inutile, ca să nu zic snoabe, deşi nu e cuvântul potrivit pentru nevoiaşi. Ca să se simtă în rând cu lumea? Să nu aibă sentimentul că-s marginalizaţi?

Intru în magazinul "Bucuria" să cumpăr nişte dulciuri. Cozile sunt imense. Mă întorc lehămitit şi renunţ să mai cumpăr ceva. Voi încerca după sărbători. Nu ţin să fiu neapărat în rând cu lumea.

luni, 27 decembrie 2010

Încă o dată despe cel mai mare jurnalist de pe globul Moldova, Constantin Tănase

Vă spuneam în articolul precedent că marele Constantin Tănase încearcă să cureţe rahatul cu care s-a acoperit Filat, arătând cu degetul înspre maleficii fundamentalişti ortodocşi. Dar să vedem ce ministere are în subordine premierul şi cine stau în fruntea lor, ca să ne creăm o idee despre calitatea, integritatea şi pregătirea lor profesională.

Vedeţi aici ce răspuns a obţinut la demersul său Mitropolia Moldovei de la Chişinău din partea unor ministere - care nu sunt totuşi filiale ale BOM, ci instanţe subordonate lui Filat - la demersul ei categoric vizavi de cartea "Sexul povestit celor celor mici". Când am citit luările de poziţie, am avut impresia că sunt în plin stalinism. Cu comisari care iau atitudini " adecvate" şi care abia aşteaptă să se formeze condiţiile necesare ca să-i întemniţeze pe vinovaţi. Cu Minister al Culturii care acceptă doar lucrări care au la bază realismul socialist. Cu un spital psihiatric ai cărui specialişti îşi freacă mâinile de bucurie că timpurile se schimbă şi vor putea şi ei să se afle în treabă, ca altădată. Cu un Minister al Sănătăţii care se specializase pe denunţarea bolilor pacienţilor (mai ales venerice), la locul de muncă al acestora, contribuind la stigmatizarea, discriminarea, marginalizarea sau chiar eliminarea lor din sistem.

Dacă aş fi fost credincios, mi-aş fi făcut cruce probabil. Dar aşa m-am limitat doar la împrospătarea feţei cu apă rece. Bineînţeles că Vladimir Filat nu are nici în clin nici în mânecă cu cele expuse mai sus. Şi nici ministerele subordonate lui. Ei doar nu sunt de vină că ortodoxismul moldovenesc e atât de fundamentalist. Şi cine ne poate lumina, edifica şi informa mai bine când vine vorba de micile scandaluri în care e implicat cabinetul Filat decât cel mai faimos ziarist al plaiului, care este Constantin Tănase.

duminică, 26 decembrie 2010

Lustruindu-l pe Filat

Constantin Tănase are o viziune foarte interesantă asupra funcţiei de premier al RM, a limitelor inerente ei. Pornind de la meditaţiile lui, premierul Filat ar fi o victimă inocentă a fundamentalismului ortodox. Anume acesta din urmă se face vinovat că ministrul nostru cel mai principal a cerut scoaterea din vânzarea a cărţii "Sexul povestit celor mici". Concluzia pe care o naşte Tănase, îndemnând societatea civilă să privească corect la duşmanii adevăraţi, este că ar trebui să ne neliniştească nu atât duplicitatea premierului, cât fundamentalismul BOM, care l-a influenţat pe Filat să adopte o decizie ce l-a acoperit de ridicol.

Curioasă opinia asta, a formatorului de opinie Constantin Tănase. Până mai ieri, eram sigur că un premier, împreună cu cabinetul său de miniştri, este liber sau nu să adopte anumite decizii ce ţin de competenţa guvernului. Prin capul bisericoşilor pot trece multe gânduri şi idei, dar nimeni nu e obligat să le satisfacă instantaneu mofturile.
- Dar s-ar putea ca politicienii de la guvernare să piardă electorat, dacă nesocotesc un segment atât de important al populaţiei!
- Ei, asta e altă parte a problemei. Ţine de riscurile meseriei.

Cât mă priveşte, cred că vina îi revine în totalitate lui Filat. El e omul cu deciziile, nu fundamentaliştii, aşa că n-ar trebui să-i găsim scuze puerile. Bineînţeles că e îngrijorătoare orice manifestare de fundamentalism religios ori de alt ordin, dar atâta timp cât acesta n-are putere de decizie, pârgii şi mecanisme legale de implementare a fanatismelor religioase, adevăraţii vinovaţi sunt cei ce le satisfac mofturile, aflându-se în ipostaza care le permite să-l favorizeze, cu alura lor de democraţi pro-europeni.

joi, 23 decembrie 2010

Crăcit fericiun!

Ghimpu a mai decorat recent o brigadă de artişti, oameni de cultură şi ziarişti. Dar niciun blogher! Discriminare totală! Şi eu vreu medalie! Daţi-mi şi mie un ordin sau măcar o diplomă ceva! Cu ce e mai bun Nicolae Robu sau Maria Sarabaş decât mine??? Ei bine, asta nu i-o iert în veci celui care a transformat funcţia de preşedinte al ţării în agăţător de tinichele. Mai ales că mie nu mi-a revenit niciuna.

Ehhhh, şi ce bine mi-ar fi stat cu ordinul "Blogher al poporului" sau ""Blogher emerit", agăţat de costumul pe care l-am procurat mai ieri de la "Ionel", special pentru ceremonie!!!

luni, 20 decembrie 2010

Poliţia moldovenească insistă cu ai ei 25 de metri

Protestul de azi din faţa ambasadei belaruse, la fel ca şi alte proteste, m-au convins că RM a avansat vizibil pe calea democraţiei, dar că, totuşi, poliţiştii, carabinierii şi şefii lor nu cunosc în continuare legislaţia şi ne hărţuiesc la fiecare manifestaţie, încercând să ne intimideze. De obicei, se apropie să ne "roage frumos", după cum se exprimă ei, fie să traversăm strada, fie să ne îndepărtăm cu 25 de metri din faţa instituţiei în faţa căreia protestăm (nu ştiu de ce s-au proptit cu coarnele anume în cifra asta). Şi de fiecare dată refuză să se legitimeze, să ne invoce articolul din legislaţie care le-ar permite dreptul să ne împingă şi să ne plaseze acolo unde vor muşchii lor, crezând că pronunţând pe un ton mai apăsat ori ameninţător "Eu vă rog frumos!", ori dacă vor ridica raţia telefonică la urechi şi după vreo 10-15 minute vor apărea o divizie de poliţişti cu o dubiţă, mişcându-se precipitat, "rugăminţile" lor va căpăta automat statut de ordin legal, devenind legitime.

Presupun că dl Catan nu e la curent cu situaţia descrisă mai sus, dar dacă află, poate-şi obligă subordonaţii ca brazii să urmeze nişte cursuri de informare, unde să li se spună că trotuarele de lângă instituţii sunt locuri publice, unde se permit protestele, că manifestanţii nu sunt duşmanul în sine, că se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi că au dreptul să nu fie intimidaţi de cei ce sunt plătiţi din bani publici ca să asigure buna desfăşurare a manifestaţiilor, fără a interveni, tracasa şi intimida participanţii la proteste pentru orice fleac, cel puţin până la proba contrarie. Numai aşa putem pretinde că suntem şi noi o ţară democratică, cu organe de forţă puse în seviciul contribuabililor, nu al unor clanuri mafiote sau unui dictator care le foloseşte în propriul interes, pentru persecutarea ori reducerea cetăţenilor la tăcere.

miercuri, 15 decembrie 2010

"Eu vă rog frumos!"

La emisiunea "Chestiunea zilei", de la Jurnal TV, dedicată scandalului legat de interzicerea, apoi vânzarea restricţionată a unei cărţi pe care religioşii încearcă s-o diabolizeze, m-a surprins neplăcut consilierul sau purtătorul de cuvânt al premierului Filat, Lutenco. Pe alocuri chiar m-a dezgustat. Apelativul "părinte", care îl plasa ierarhic sub popa de la Pro-Ortodoxia, Ghenadie Valuţă, justificările absurde aduse în sprijinul deciziei ilegale a lui Filat, m-au convins din nou că şeful PLDM poate deveni un tiran adevărat, la fel de periculos ca şi Voronin, dacă societatea civilă nu-l va supraveghea atent şi nu va lua atitudine când acesta, în accesele de grandomanie periodice, va lua decizii care nu ţin de competenţa lui, substituindu-se instituţiilor de drept. Acum chiar că găsesc rezonabilă partajarea puterii între componentele Alianţei după criteriul parităţii, nu al procentajului obţinut la scrutinul electoral. Aşa, riscul monopolizării puterii de către un singur partid se va reduce dramatic.

Dar să revenim la oile noastre. Întrebat de unul din invitaţii la emisiune de ce Filat şi-a depăşit atribuţiile şi a cerut ca vânzarea cărţilor să fie sistată în librării, Lutenco a respins acuzaţia declarând că premierul sau subordonaţii lui doar i-au rugat frumos pe angajaţii librăriilor să oprească provizoriu comercializarea ei.

Cât de tacticoşi sunt totuşi miniştrii în RM. Îmi amintesc imediat de poliţişti care, la fel, îi rugau frumos pe cetăţenii nemulţumiţi să sisteze protestele legale, ca după câteva minute să-i urce în dubiţe, să-i transporte în comisariate şi să le întocmească procese-verbale în care îi învinuiau de 4-5 infracţiuni, şi ca într-un final judecătorii să-i achite (cu unele excepţii). Dacă mai ţinem cont şi de faptul că, iniţial, Filat dăduse ordin să fie identificaţi făptaşii, adică persoanele care au editat şi distribuit cartea, în scopul penalizării lor exemplare, nu e greu de dedus cu cât se deosebeşte mentalitatea premierului nostru de a angajaţilor MAI. Şi la capitolul "galanterie" se pare că au ceva în comun.

Nu ne mai rugaţi frumos, dlor poliţişti şi dle Filat. Mai bine aţi face să nu vă depăşiţi atribuţiile. Chiar vă rugăm frumos (ptiu!!!) să ţineţi cont strict de prevederile legale, nu de convingeri ori simpatii personale, de tradiţii sfinte şi alte minunăţii. Nu vă lăsaţi îmbătaţi de putere. Nu lăsaţi netrebnica să vi se urce la cap. Că tare e dulce şi corupătoare.

luni, 13 decembrie 2010

Simplist despre societate (ori cine a fost "societatea" în cazul lui Ion Pleşu)

Obişnuim să invocăm frecvent cuvântul societate. Totuşi, noţiunea îmi displace un pic pentru că o găsesc prea abstractă, prea nivelatoare, ascunzând pe de altă parte problemele adevărate care, scoase la iveală, ar schimba multe. Să luăm din nou cazul lui Ion Pleşu, băiatul care s-a sinucis pentru că se temea că va fi hăituit ulterior la serviciu din cauza orientării sexuale, că nu va fi înţeles de ai săi şi altele. În acest caz, se obişnuieşte să fie invocată societatea, faptul că aceasta este homofobă. Dar să vedem ce ar însemna în acest caz concret ideea de societate.

Ion se temea că va fi condamnat, judecat şi respins de oamenii pe care-i cunoştea: părinţi, rude, prieteni, vecini, colegii de la locul de muncă şi încă vreo câteva zeci de persoane, maxim câteva sute, pe care-i cunoştea ocazional şi care ştiau de existenţa lui. De oamenii pe care nu-i cunoştea nu avea de ce să-şi facă griji. Cu alte cuvinte, de ce i-ar fi păsat de nişte necunoscuţi din Chişinău, Briceni sau Cahul, să zicem, dacă aceştia nu i-ar fi influenţat cu nimic traiul, viaţa de zi cu zi.

Observăm, deci, că noţiunea începe să se îngusteze, să capete contur. Societatea ar însemna totalitatea de oameni cunoscuţi, care poate influenţa direct calitatea vieţii unei persoane concrete. Tocmai pe cercul ăsta de persoane poate miza cineva care şi-a pus în gând să-l şantajeze pe Ion cu deconspirarea orientării sexuale. Pe nişte oameni care îl pot influenţa direct şi de părerea cărora Ion ţinea cont, a căror atitudine faţă de el conta foarte mult pentru că depindea decisiv de ei, pentru că-i modelau percepţia despre sine, pentru că-l puteau anihila ca personalitate.

Nu putem pretinde de la colegii de la locul de muncă sau de la vecini să aibă atitudini prietenoase faţă de el şi să-i declare că l-ar accepta, practic în orice ipostază (legală bineînţeles, care nu produce rău altor oameni), pentru că locul de muncă e un mediu în care oamenii concurează între ei, e un soi de junglă unde, de regulă, concurenţii se bucură de ratările sau chiar nenorocirile unui coleg sau altul, acestea fiind considerate o oportunitate pentru propria creştere profesională. În schimb apropiaţii, care pretind că le pasă de soarta fiului, fratelui/surorii, (dar şi vărului, rudei în general, prietenului) ar fi putut să-i sugereze subtil că o astfel de dimensiune cum e orientatarea sexuală nu este relevantă pentru ei, conştientizând vulnerabilitatea lui în societate. Dacă n-au făcut-o, dacă se arătau la tot pasul oripilaţi de homosexuali când se difuza vreo ştire la televizor sau venea vorba despre ei într-o discuţie sau dacă povesteau cu orice ocazie bancuri despre homosexuali, ei se fac direct responsabili de suicidul aproapelui lor, complici ai şantajiştilor hăituitori. La fel, şi tăcerea de mormânt, tabu-urile rigide faţă de subiectul "homosexualitate" în familie, conduc spre exact acelaşi rezultat.

Deci, societatea a fost în cazul lui Ion Pleşu un cerc destul de restrâns de oameni (între câteva sute, maxim câteva mii, deşi e greu de crezut), care i-au pecetluit într-un final soarta. Prin intoleranţa sau rigiditatea lor faţă de subiectele considerate tabu. Pentru că nu s-au gândit niciodată că şi un membru al clanului lor poate fi "râios", "ciumat", şi lista epitetelor ar putea fi continuată. Ei au crezut că asta nu-i poate viza pe ei, că se referă la altcineva, străin, de departe...

joi, 9 decembrie 2010

Rusia - patria spirituală a ortodoxiştilor basarabeni

M-am arătat de multe ori nedumerit de ce militanţii ortodocşi din Basarabia, inclusiv partidele şi organizaţiile care au ca element de bază ortodoxismul (legionarii şi membrii PPCD nu fac excepţie de la regulă), sunt pro-Rusia. Logic, dacă sunt cu proslăvitul tradiţiilor, patriarhalismului, cu neamul şi altele din aceeaşi familie, ar fi trebuit să fie de partea opusă a baricadei, să vadă Rusia drept pericolul suprem, care le ameninţă firea şi specificul naţiunii, căreia, pretind ei, sunt foarte devotaţi. În cele din urmă, mi-a picat fisa.

Am înţeles cauza ataşamentul patrioţilor religioşi faţă de Rusia. Şi nu doar al moldoveniştilor, care e lesne explicabil. Am înţeles că principalul lor inamic ideologic e Occidentul, cu liberalismul lui. Ce poate fi mai înfricoşător pentru un religios decât drepturile omului, în speţă emanciparea femeilor sau căsătoria între persoanele de acelaşi sex? Decât o societate în care biserica devine o instituţie marginală, riscând într-un final să se transforme într-o piesă de muzeu.

Spre deosebire de Occident, Rusia este exact tărâmul în care fantasmele ortodoxiştilor capătă un contur bine definit. O ţară unde obscurantismul religios este ridicat la nivel de politică de stat, unde se construiesc biserici în loc de şcoli, unde religia devine un business extrem de profitabil, nu poate fi decât un model spiritual pentru cei care au fobie de drepturi şi libertăţi, care îşi doresc să menţină vii practicile barbare medievale şi tradiţiile perimate. Nu e surprinzător, deci, că ortodoxiştii basarabeni, mai mult sau mai puţin bărboşi, privesc plini de speranţă spre Rusia, ca la ultimul lor refugiu.

marți, 7 decembrie 2010

ŞOCANT! PD-ul are prea puţini deputaţi pentru oferta generoasă a comuniştilor!

PD-iştii tot trâmbiţează despre oferta generoasă făcută de comunişti, fără să specifice totuşi în ce constă aceasta. Prin urmare, ne obligă pe noi, publicul avid de informaţii, să facem speculaţii pe marginea subiectului. Să le fi oferit de data asta Voronin mai mult de 10 milioane de dolari/euro? Cât bucăţi le-a dat, că sunt aşa de exaltaţi? 15, 20, 50, 100 de milioane, 1 miliard de euro...? Presupun că şi cu funcţiile au fost generoşi. Oare ce le-a oferit de i-a convins să-şi schimbe priorităţile, să devină pro-CSI, renunţând la visul lor de-o viaţă, de integrare europeană? Va fi Lupu preşedinte de ţară, şi Plahotniuc - prim-ministru în noua conducere a RM, în care comuniştii deţin 44 de mandate, iar PD-ul - tocmai 15? Iar Lazăr va reînvia şi se va pricopsi cu funcţia de preşedinte al parlamentului în cazul în care se va supăra şi va da cu piciorul în propunerea GENEROASĂ a comuniştilor, care îl vor dori din tot sufletul pe post de viceprim-minstru, mâna dreaptă a lui Plahotniuc?

Măi, măi, măi, că tare-s generoşi comuniştii iştea! Toţi vor fi un soi de regine a Angliei. Niciunul nu va avea drept de decizie pentru că au cedat totul deputaţilor democraţi. Doar o problemă ar mai fi. PD-ul are prea puţini deputaţi, dar şi membri de partid, pentru toate funcţiile cedate de comunişti.

duminică, 5 decembrie 2010

Comuniştii nu vor acţiona cu mănuşi

Dacă trimisul Rusiei s-a întâlnit şi cu Plahotniuc, atunci totul e clar. Probabil, acesta din urmă a primit asigurări legate de actualele sau eventualele afaceri din Rusia, în cazul în care se aliază cu comuniştii. Sau invers, i s-a sugerat că va rămâne fără miliarde dacă nu se supune. Miza e foarte mare şi Rusia nu mai poate admite încă un an de politică democratică şi pro-europeană în RM. Ar risca să-şi piardă influenţa decisivă şi totală în acest teritoriu. Nu contează că, oricum, preşedintele nu va putea fi ales. Timp de un an, până la noi alegeri anticipate, comuniştii turbaţi îi vor elimina pe toţi incomozii. Ei nu vor acţiona cu mănuşi albe, cum au făcut-o sensibilii şi bine-crescuţii Filat&Ghimpu. Îl auziţi cum grohăie şi înjură încă de pe acum? Filat va fi judecat pentru că e "regele contrabandei cu ţigări", iar Ghimpu pentru că a semnat tot felul de decrete anticonstituţionale. Peste un an, nu va mai rămâne niciun opozant comunist care va îndrăzni să fie anticomunist public. Pentru că tuturor li se vor fabrica dosare.

Păcat că niciun demnitar occidental de nivelul lui Narâşkin nu vine în RM, să echilibreze situaţia. Să se întâlnească cu Plahotniuc (Lupu oricum e decorativ doar, o adevărată regină în propriul său partid) şi să-i amintească de afaceri sau conturi deschise prin occident. Dar se pare că RM va rămâne iar faţă în faţă cu Rusia şi cu coloana a 5-ea de la Moscova în persoana comuniştilor şi fraţilor PD-işti mai mici, de aceeaşi coloratură.

vineri, 3 decembrie 2010

Nu e deloc greu să votezi

Îi aud pe mulţi declarându-se dezgustaţi şi obosiţi de alegerile repetate, anticipate sau cum o mai fi ele, de numărul lor mare, care i-a făcut să iasă de câteva ori la vot doar în câţiva ani. Personal, nu le înţeleg frustrarea. Eu aş ieşi măcar şi în fiecare săptămână să votez. Nu e greu deloc. Mergi până la seţia de votare, iei un buletin de vot de la membrii biroului electoral, intri într-o cabină de vot, ştampilezi buletinul, ieşi din cabină şi îl introduci în urna de vot. Apoi pleci în drumul tău. Foarte simplu! Nu e obositor şi nici plictisitor, ca la biserică de exemplu, unde tre' să stai în picioare ore întregi şi să asculţi predici imposibile cu aerul că eşti pătruns de cele sfânte. Sau nu e ca atunci când sapi o groapă ori eşti nevoit să treci pe lângă o haită agresivă de câini, care are grijă să te însoţească lătrând în fiecare dimineaţă dinspre casă spre serviciu şi viceversa. Unicul lucru neplăcut al procesului de votare e că nu prea sunt candidaţi cu care să votezi. Dar procesul în sine nu e obositor.

Cât mă priveşte, aş prefera să fie organizate alegeri anticipate peste câteva luni în cazul în care politicienii nu reuşesc să se înţeleagă, decât să formeze o coaliţie nefuncţională, între partide incompatibile, cel puţin din cauză doctrinelor şi programelor politice foarte diferite. Se tot invocă ideea că electoratul a fost disciplinat, a ieşit la vot şi acum politicienii sunt obligaţi să se apuce de muncă, ca să nu-l dezamăgească. Dar mai ales, să salveze ţara. Iar eu zic: "Da' ce folos că a votat, dacă modul în care a votat conduce ireversibil spre o nouă criză politică. Să fie bun şi să mai voteze o dată, poate se mai limpezesc apele".

miercuri, 1 decembrie 2010

Scenarii postelectorale

Dacă Lupu va fi ales preşedinte de ţară, riscul va unul maxim. În orice moment, Marian Ilici ar putea să se supere şi să rupă relaţiile cu partenerii de coaliţie, înlocuind (dacă nu el personal, atunci fârtaţii lui de fracţiune împreună cu noii colegi de alianţi comunişti) guvernul democratic cu unul comunist. Odată investit în funcţie, probleme cu alegerea preşedintelui nu vor mai exista 4 ani de acum înainte. În timp ce un eventual guvern liberal ar putea fi oricând demis printr-o simplă majoritate, alcătuită din democraţi şi comunişti. Deci, în cazul în care se va reuşi alegerea lui Lupu în funcţia de preşedinte al ţării, ar fi necesar ca liderul PD să-şi asume nişte garanţii ferme, de neafiliere cu comuniştii, în măsura în care un "act" în acest sens ar fi posibil în politica moldovenească.

Şi numirea lui Plahotniuc în funcţia de prim-ministru nu pare una fericită, deşi nici în acest caz Alianţa nu va avea de ales (dacă PD-ul rămâne fără funcţia de preşedinte al ţării, bineînţeles). După scandalurile de corupţie care au zguduit societatea moldavă pe toată durata perioadei electorale, instalarea lui în fruntrea Guvernului va demonstra încă o dată că opinia publică nu valorează nici cât o ceapă degerată în RM.

Dar cui îi mai pasă de amănunte din astea, când monstrul roşu nu este nici el scos scos din calcule. Îşi doreşte cineva să-i vadă miniştri pe Igor Dodon, Iurie Muntean, Grigore Petrenco, Sergiu Sârbu, Mark Tkaciuk şi K?